Sărbătoarea Paștelui este cea mai importantă sărbătoare creștină, iar prima dată când a fost celebrată a fost în jurul anului 1400 înainte de Hristos. Bineînțeles, pentru că este o sărbătoare a primăverii, ne îndeamnă să ne gândim și la renașterea naturii. Trezirea naturii de sub o iarnă grea reprezintă un simbol pentru viața nouă pe care creștinii o capătă prin răstignirea și Învierea lui Isus Hristos.

Paștele este una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului creștin, celebrate cu mare fast și bucurie în întreaga lume. Sărbătorile de Paști reunesc familia și prietenii printr-o serie de obiceiuri și tradiții specifice.

Asa încât, indiferent în ce parte a lumii te-ai afla, cu siguranță vei întâlni tradiții și obiceiuri inedite, specifice fiecărei țări sau regiuni:

În Finlanda vei fi de-a dreptul uimit de cum sărbătoresc finlandezii: în Ajunul Paștelui aprind focuri imense, iar copiii umblă pe străzi cerșind, purtând catalige și având fețele mânjite cu funingine.

În localitatea Vegreville din Canada vom întâlni cel mai mare pysanka (ou de Paste în stil ucrainean). Acest pysanka – ou încondeiat, a fost realizat în 1975 în onoarea comunităților ucrainene din Edmonton. Oul este un simbol al vieții, al prosperității, al eternității și al norocului, fiind recunoscut în întreaga lume ca o capodoperă arhitecturală.

În Polonia, obiceiul impune ca bărbații să nu participe la pregătirile pentru Paște, ăi aceasta deoarece superstiția le face pe femei să se teamă că nu le-ar crește cozonacul sau…că mustățile bărbaților ar încărunți!!

În Rusia există obiceiul încondeierii ouălelor, fiecare desen fiind specific unei anumite zone geografice. În ziua de Paște, ouăle sunt sparte cu ajutorul unui cui, simbol al crucificării lui Hristos.
Paștele este considerat o sărbătoare deosebit de importantă in Argentina: în Săptămâna Patimilor este interzisă consumarea cărnii, cu excepția peștelui și a fructelor de mare. În duminica Paștelui se împart și se mănâncă ouă și prăjitură specială de Paște, Rosca de pascua. Tradiția presupune ca împărțirea ouălelor să se facă nu doar în cadrul familiei, ci și împreună cu prieteni și colegi, ziua culminând cu o masă bogată, în jurul căreia se strânge întreaga familie.

Grecia și evlavia sunt strâns unite: din mitologie și până la creștinism, tradițiile sunt respectate cu sfințenie. Sărbătoarea Paștelui este considerată cea mai importantă sărbătoare creștină: în Atena, în Vinerea Mare, o replică a mormântului lui Hristos este purtată prin întreg orașul. Sâmbătă seara, străzile orașelor sunt asaltate de cei care merg în biserici la slujba de Înviere, iar la miezul nopții, spunând Christos Anesti! – Hristos a înviat!, și răspunzându-li-se, Alithos Anesti! – Adevărat a înviat!, iau Lumina. Cu aceste lumânări aprinse se merge spre case, într-o impresionantă procesiune de lumini. După un post de 40 de zile, Duminica de Paște este destinată petrecerii și meselor în familie: se mănâncă friptură de miel și se ciocnesc ouă, iar cel ce reușește să spargă oul vecinului său va avea parte de noroc.

Astfel, pe lângă mâncările lor specifice, la petrecerile grecești, muzica și dansurile tradiționale nu pot fi evitate, acesta fiind modul lor de bucurie și recunoștința. Cei mai credincioși dintre greci duc mâncare la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi binecuvântată. Iar după slujbă, aceștia servesc un fel de drob lichid, o supă, numita de ei „mairitsa”.

O tradiție specifică Libanului este Shanineh: candele decorate cu panglici și flori sunt înmânate copiilor, iar aceștia le poartă prin întreaga biserică. Un alt obicei specific este acela al consumării unor delicioase prăjituri, Maamoul, făcute din gris cu unt și umplute cu nuci caramelizate și apoi acoperite cu zahar pudră.
În Franța, clopotele bisericilor sunt trase în fiecare zi a anului, cu excepția celor trei zile de Paște. Legenda spune că nu auzim clopotele în aceste zile deoarece ele sunt la Roma, pentru a fi binecuvântate. În Duminica Paștelui, clopotele se întorc în țară și împart în toate grădinile prin care trec ouă, pui și iepuri de ciocolată. La prânz, copii merg în grădini și caută aceste comori lăsate de clopotele binecuvântate.
O altă tradiție pascală mai putin obișnuită o întâlnim în Germania, sub forma coșurilor de Paște. Fiecare copil primește din partea părinților un coș cu ouă și ciocolată, dar și cu alte daruri. Coșurile sunt ascunse în grădinile caselor, iar după slujba de duminică copiii trebuie să găsească aceste daruri. Obiceiul este cu precădere popular în zonele rurale, unde casele au grădini mari, bogate în arbori și tufișuri, excelente locuri de ascunzișuri.

Românii, spre exemplu, au tradițiile lor particulare, iar accentul cade aici pe confesiunile religioase, mersul la biserică împreună cu familia, neamurile se regăsesc cu acest prilej, se bate toaca, se aprind lumânările în cimitire pentru amintirea celor care nu mai sunt printre noi, sărbătoarea fiind prin definiție una spirituală și e tratată ca atare.

Bulgarii, până de curând, aveau obiceiul ca gazdele să dăruiască un ou roșu fiecărui oaspete care le calcă pragul în această perioadă. Această tradiție mai este păstrată astăzi numai pentru copii, deoarece ei sunt cei mai bucuroși atunci când primesc astfel de cadouri.

Dacă românii din Italia văd în aceasta sărbătoare una a reîntâlnirii cu întreaga familie, italienii au o vorbă veche care spune: „Crăciunul ți-l petreci acasă, iar Paștele cu cine îți dorești„. Se observă astfel că italienii văd această sărbătoare drept una a sufletului, dar și a liberelor alegeri. Pe lângă diferitele feluri de mâncare specifice italienilor, aceștia pregătesc ouă de ciocolată cu surprize pentru cei mici. În trecut, chiar părinții se ocupau de acest lucru, dar acum pot fi cumpărate din orice magazin. Această practică este accesibilă, dar cei mici ratează din magie.

Cine nu a auzit, oare, de carnavalul de la Rio de Janeiro, din Brazilia? Acesta se desfășoară înainte de începerea Postului Paștelui. Pe parcursul întregului an, brazilienii se pregătesc pentru carnaval, iar pe durata acestuia ei se distrează cât mai mult, cântă, dansează și organizează parade, pregătindu-se astfel pentru perioada Postului, când, în mod firesc, nu se mai organizează nici o manifestare de acest gen. Săptămâna Mare începe cu o ceremonie de binecuvântare a ramurilor de palmier, care sunt împletite în diferite modele complicate, reprezentând cruci, steaguri, litere și alte obiecte asemănătoare. Străzile sunt împodobite, iar o procesiune de oameni circulă încet prin tot orașul, purtând statuete reprezentându-i pe Fecioara Maria și Iisus Hristos. În aceste zile, se consumă o anumită mâncare, denumită pacoca și care este servită oricărui musafir care intră în casă. În Sâmbăta Mare se celebrează un mic ritual care evocă sinuciderea prin spânzurare a lui Iuda.

În Chile, duminica Floriilor este cunoscută sub denumirea de Duminica Palmierului sau „Domingo de Ramos”. Ceremonia specifică se desfășoară sub forma unei procesiuni. Palmierul este o plantă plină de semnificații: simbolizează victoria, bucuria și pacea. Palmierul a fost întotdeauna considerat copacul vieții și copac divin, dat fiind faptul că trăiește aproximativ 300 de ani. Vineri se mănâncă pește, iar până duminica dimineața sunt difuzate programe speciale de muzica religioasă, cunoscute sub termenul generic de „doliu”. În dimineața zilei de duminică, se transmit programe muzicale având ca temă Învierea.

Tradițiile în Egipt de Paște sunt menționate încă din vremea scrierii Vechiului Testament. Potrivit acestuia, pe vremea când evreii erau asupriți de romani, Dumnezeu a trimis un înger cu misiunea de a intra în fiecare locuință (inclusiv în palatul regal) și de a-i pedepsi pe soldați, al căror prim născut era găsit decedat a doua zi. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple și evreilor, profetul Moise le-a spus acestora să ungă de seara ușile locuințelor cu sânge de miel, pentru a marca locurile în care îngerul trimis de Dumnezeu nu trebuia să intre. Iată de ce Iisus a fost numit „Mielul lui Dumnezeu”, deoarece sângele Său a salvat oamenii de la moarte și i-a absolvit de păcate.

Postul Mare durează 55 de zile, în acest interval nefiind îngăduit să se mănânce carne, pește, ouă sau lapte. Principalele alimente care se consuma sunt fructele și legumele. Duminica, bisericile sunt împodobite cu ramuri de palmier și flori, iar copiii primesc ramuri de palmier udate cu apă sfințită, pe care le duc acasă și le păstrează pe întreg parcursul anului.Luni, în cea de-a doua zi de Paște, se sărbătorește un vechi festival al primăverii – oamenii ies în parc, în grădinile publice și fac schimb de ouă colorate.

Postul Mare în Spania constituie o perioadă de meditație, rugăciune și privațiuni, care-i purifică pe oameni și îi pregătește pentru miracolul Învierii. În Duminica Floriilor, oamenii merg la biserică, iar copiii duc ramuri și frunze de palmier pentru a fi binecuvântate de preot. Băieții au ramuri simple, în timp ce fetele duc unele ornate cu bomboane și beteală. În Sâmbăta Mare, toată lumea merge la biserică, iar duminica se ia masa în familie și se merge în vizită la rude.

În Uruguay, săptămâna care precede începutul Postului Mare este cunoscută sub denumirea de Semana Criolla și în fiecare zi au loc diferite manifestări în centrul orașului, pentru ca, începând din prima zi de post, totul să se cufunde într-o tăcere pioasă. Cele mai somptuoase astfel de sărbători au loc în Montevideo. Majoritatea magazinelor sunt închise, întreg orașul este decorat, iar oamenii cântă și dansează pe străzi.
Pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, Paștele este sărbătorit în diferite moduri, pentru că oamenii aparțin mai multor confesiuni religioase. În marile orașe au loc manifestări, iar oamenii ies pe străzi îmbrăcați în haine noi. Paradele sunt de obicei conduse de o persoană care duce o lumânare sau o cruce. De Paște, se mănâncă preparate din carne, cartofi și diferite legume.

Adaugă printr-un comentariu un obicei pascal și oferă un like sau share pentru a împărtăși mai departe prietenilor.