Ce este credința adevărată? Care sânt argumentele unei credințe adevărate?
În dicționarul religios se spune: Credința – Puterea sufletească de a accepta, ca adevărate, datele învățăturii de credință, ce nu pot fi înțelese rațional uneori. Este condiția esențială în mântuire, modul sau calea prin care noi primim harul divin. Credința adevărată este un dar al lui Dumnezeu, în sensul că ea nu ar fi posibilă dacă nu s-ar simți chemarea şi atracția harului lui Hristos care o provoacă.
[tie_list type=”checklist”]
- Credința puternică în Domnul Dumnezeu.
Credința e certitudinea despre existența lui Dumnezeu. Credinciosul e sigur că măcar uneori se află față de Dumnezeu în raport asemănător ca față de a doua persoană, deși e nevăzut. Cea dintâi şi cea mai principală trăsătură a credinței este aceea că ea nu e un simplu fenomen lăuntric al sufletului nostru, ci e o raportare la o realitate care nu se confundă cu actul credinței sau cu ceva ce face parte din ființa omului. Credința nu se poate concepe şi nu poate exista decât ca parte a întregului dual: credință – obiectul unei credințe adevărate dincolo de ea.
Este cel mai important și frumos lucru, să poți crede cu toată ființa ta în Divinitate, este un exercițiu dar și o experiență unică, care le trăim aici ca ființe pământești. Credința este cel mai minunat factor de împlinire spirituală, dar și apropiere cu trupul și sufletul de Divinitate. Credința ne poartă pe tărâmuri de vis pe care deocamdată doar le intuim sau revelăm, deci este un liant al unirii noastre cu Dumnezeu. Aceasta este principalul argument al unei credințe adevărate.
Aproapele nostru este cel care are nevoie de ajutorul nostru , ajutor pe care putem să îl acordăm , nevoie pe care putem să o împlinim. Samariteanul nu era rudă sau prieten cu acest om jefuit şi lăsat într-o stare gravă la marginea drumului, dimpotrivă îi era străin. El ar fi putut proceda la fel ca primii doi, dar prin gestul său a arătat că-şi iubeşte aproapele, a fost gata să dea de la sine timp, medicamente, bani pentru un om absolut necunoscut şi străin. Acest frumos exemplu a unei credințe de dragoste pentru aproapele nostru ne învaţă şi ce înseamnă să-l iubim ca pe noi înşine.
Dacă-l iubești pe Domnul, iubești tot, totul și pe toți la un loc, pentru că El este peste tot, în noi, în prietenii tăi, în familia ta, în cunoștințele tale, adică în momentul în care eu îmi iubesc spre exemplu familia, înseamnă că îl iubesc pe El, și invers. Nu pot face diferențiere între el și familia mea, aici nu există prioritate, iubești familia pentru că îl iubești pe El, iubești prieteni pentru că îl iubești pe El, iubești toate ființele pentru că îl iubești pe El, cu toată inima, cu toată ființa și necondiționat. Atâta timp cât El este în Tot, atunci noi trebuie să iubim acel Tot! Aceasta este fundamentul unei credințe adevărate. Asta este credința.
Iubește-te pe tine însuți!
Primul pas și cel mai important în
dezvoltarea ta personală și în evoluția ta ca ființă, este să inveți ce înseamna
iubirea de sine. Trebuie să știi că din lipsa iubirii și necunoașterii de sine, pornesc tot felul de lupte interioare și toate suferințele. Din păcate marea majoritate a oamenilor confundă iubirea de sine cu egoismul, dar iubirea de sine nu înseamnă nimic din toate acestea.
Dacă ai grijă de tine, poți avea grijă și de ceilalți. Dacă tu nu ești pregătit, fizic, psihic și spiritual nu poți avea pretenția să-i îndrumi pe ceilalți în cunoașterea adevărului.
Trebuie să te iubești pe tine însuți!
Trebuie să înțelegi faptul că atăta timp cât tu nu te iubești pe tine, nu ai cum să-i iubești sincer nici pe ceilalți, deoarece iubirea adevărată și necondiționată pornește din interiorul tău. Atâta timp cât nu o simți in interiorul tău, față de tine in primul rând, nu ai cum să o simți și să o manifești și nici să o vezi in exterior și in ceilalț Atata timp cat in interiorul tau nu simti iubire,frumusete,bunatate,bucurie,nu ai cum sa vezi toate acestea nici in exterior.
De aceea este extrem de important pentru tine si pentru evoluția ta, să întelegi că viața ta va deveni mai frumoasă, abia atunci când vei scăpa de credințele greșite cu care ai fost educat și vei învăța că cel mai important lucru pentru a-ți creea o viață mai frumoasă, e să înveți să te iubești pe tine însuți. Doar asța vei învăța să ai încredere în tine și să-ți crești stima de sine.
- Conectarea permanentă cu Divinitatea
Conectarea cu Dumnezeu în interiorul tău este ca şi cum ai fi scos din dualitate rămânând în acelaşi timp pe deplin prezent şi împământat. În această stare, conştiinţa voastră este umplută cu un extaz adânc, dar liniştit: un amestec de pace şi bucurie.
Conectarea cu Diviniatea o puteți face sub diverse forme: prin rugăciune, prin meditație, prin chemare. O simplă rugăciune Tatăl Nostru este mai puternică și mai eficientă în conectarea cu Divinitatea decât majoritatea altor rugăciuni. Este o rugăciune atât de puternică din punct de vedere vibrațional, încât nu vă dați seama cât de repede puteți face conexiunea cu Divinitatea.
Conectarea cu spiritul în interiorul vostru nu este ceva care se întâmplă o dată pentru totdeauna. Este un proces lent şi treptat, în care vă conectaţi, deconectaţi, reconectaţi. În funcție de nivelul vostru spiritual, accentul conştiinţei voastre se deplasează de la dualitate la unitate. Se re-orientează în sine, constatând în cele din urmă că este atras către linişte, mai degrabă decât către gânduri şi emoţii. Prin linişte ne referim la a fi pe deplin centrat şi prezent, într-o stare de conştientizare fără prejudecăţi.
- Comunicarea credinței semenilor
[/tie_list]
Cel mai important rol în această credință o are și învățarea ei, sau mai bine zis comunicarea acesteia semenilor.
Şi vorbim nu numai de credința ca un cuprins, ceea ce-i de la sine înțeles, ci şi ca act şi ca putere. Cel mai minunat lucru este forța cu care se comunică certitudinea de credință de la omul care o are la cel care îl vede. Cine se află în preajma unui om care își mărturisește încordat sau calm, dar neclintit, credința, greu poate rezista să nu devină şi el credincios.
Credința altuia este mediul, este cărarea, prin care transmite Dumnezeu
credința în noi. Desigur, minunat este în aceasta nu numai faptul că Dumnezeu lucrează, ci şi acela că lucrează tocmai prin om, că ni se adresează dintr-un om… Este normal, cum vă spuneam mai devreme, Dumnezeu este în noi, și este important să transmitem învățăturile Lui fiecăruia din noi prin noi, adică prin El.
