[dropcap]E[/dropcap]ste important să vorbim de semne zodiacale când vorbim despre Creație? Ştiinţa iniţiatică ne învaţă că noi trăim într-un ocean fluidic pe care îl numeşte lumină astrală. Acest fluid este atât de sensibil încât totul se înscrie în el: cea mai nesemnificativă dintre acţiunile noastre, cea mai mică emoţie, cel mai mic gând. Dar de ce vorbim de semne zodiacale?

După tradiţia ezoterică, această lumină astrală este o materie de o extremă subtilitate pe care o degajă toate creaturile, oamenii, animalele, plantele, pietrele şi chiar stelele.

Nu trebuie să înţelegem soarele (focul), luna (apa), vântul (aerul) şi pământul numai ca cele patru elemente materiale pe care le cunoaştem, ci trebuie să le luăm ca principii cosmice fundamentale din care e constituită materia. Hinduşii numesc această materie fluidică Akasha.

Dar în realitate nu contează numele pe care i se dă: electricitate cosmică, şarpele primordial, forţa Fohat… Cum fiecare creatură care gândeşte, simte şi acţionează îi imprimă vibraţii noi, e imposibil să determinăm şi să numim toate formele sale de la crearea lumii.

Natura sa e extrem de misterioasă, şi tot ce putem spune despre ea este totodată adevărat şi neadevărat. Această Akasha are deci proprietatea de a înregistra tot ce se întâmplă în univers.

Şi de altfel, proba că totul se înregistrează este că clarvăzătorii pot citi despre un obiect evenimentele care sau derulat în jurul lui, şi chiar destinul unei persoane care a avut acel obiect în mână pentru un minut sau două.

Existenţa unei astfel de clar-vederi este un argument extraordinar: dacă savanţii materialişti ar ţine cont de ea, ar fi obligaţi să-şi modifice punctul lor de vedere asupra naturii materiei.

Acest fluid, acestă Akasha unde totul se imprimă, unde totul se reflectă, se întinde până la marginile universului, reprezintă pentru noi limitele zodiacului, pentru că cercul zodiacului reprezintă simbolic spaţiul pe care Dumnezeu l-a delimitat pentru a crea lumea.

Rolul Succesiunii celor 12 Semne Zodiacale în Etapele Creației

De altfel, după Ştiinţa iniţiatică, succesiunea celor douăsprezece semne ale zodiacului (Berbecul, Taurul, Gemenii, Cancer, Leu, Fecioară, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul, Peştii) relevă diferitele etape ale creaţiei.

Berbecul dă impulsul, este forţa de nestăpânit care tâşneşte şi vrea să se manifeste cu orice preţ, ca mugurii primăvara.

Acestei forţe brute Taurul îi aduce materie, dar această materie încă nu este organizată, ea nu este decât o masă fără formă de elemente nediferenţiate. Când vedeţi un şantier în pregătire în ce vederea construcţiei unei case, este etapa Taurului. Dar cu aceste elemente trebuie realizat ceva.

De aceea Gemenii încep să stabilească o reţea de comunicaţie pentru ca munca să se poată face: acestea sunt scările, roabele, scripeţii, macaralele care transportă materialele dintr-un punct în altul al şantierului.

Când soseşte Racul, el stabileşte fundaţia, o bază solidă din “beton armat”. În natură, această bază este sămânţa, miezul, spre care încep să conveargă diferitele
elemente care vor contribui la dezvoltarea sa.

Asupra acestui miez Leul începe să lucreze, introducând o forţă centrifugă. El măreşte căldura şi de asemenea şi intensitatea mişcării. O explozie se produce şi masa începe să se manifeste şi să proiecteze raze în spaţiu.

Atunci când îi vine rândul să sosească, Fecioara declară că trebuie introduse ordinea şi organizarea în acest ansamblu. Ea se pune deci pe treabă şi fiecare lucru este pus la locul său.

Dar ordinea e insuficientă, lipseşte un element estetic, de armonie, şi Balanţa aduce acest element. Este a şaptea zi (al şaptelea semn) şi munca se opreşte puţin, pentru ca
lucrătorii să se poată odihni şi distra un pic. În acest climat de veselie, unii lucrători uită de muncă şi se lasă copleşiţi de lene, moliciune.

Astfel elementele de dezagregare încep să se introducă: apare Scorpionul, şi iată necazurile, ostilităţile.

Este deci rândul Săgetătorului să apară, care posedă darul de a împăca fiinţele între ele şi a le lega Cerului. Când soseşte, el canalizează acest prea-plin de energii în fierbere pentru a le orienta (arcul şi săgeata pe care le ţine centaurul) şi să le facă să servească unei activităţi superioare.

Acum, această lume ordonată ale a cărui roţi (dinţate) funcţionează perfect are tendinţa de a se cristaliza, a îngheţa sub influenţa Capricornului, şi viaţa începe să o părăsească.

Atunci, pentru a nu fi distrusă din cauza tendinţei de materializare, Vărsătorul pune în acţiune  curenţii puternici ai spiritului.

Când sosesc Peştii, ei proiectează pacea asupra lumii. În această pace şi armonie universală, viaţa devine pură, subtilă, până ce totul se topeşte şi se reîntoarce spre Oceanul originilor.

Toţi cei care penetrează încinta zodiacului sunt supuşi imperativelor timpului (perioade, cicluri) şi spaţiului (localizarea în interiorul incintei). Numai cele mai pure spirite
sunt libere, ele nu sunt înlănţuite de timp şi spaţiu.

Dar de îndată ce se încarnează, ele intră în incinta zodiacului şi sunt prinse în cercul magic al implacabilului destin care înlănţuie chiar şi fiinţele cele mai luminoase, marii Fii ai lui Dumnezeu.

De altfel, cu corpul ei fizic, fiinţa umană reprezintă ea însăşi cercul zodiacului în interiorul căruia spiritul său este menţinut captiv. Fiecărui semn îi corespunde o parte a
corpului:

[tie_list type=”checklist”]

• Berbecul: capul
• Taurul: gâtul
• Gemenii: braţele-plămânii
• Rac: stomacul
• Leul: inima
• Fecioara: intestinele şi plexul solar
• Balanţa: rinichii
• Scorpionul: organele genitale
• Săgetătorul: coapsele
• Capricornul: genunchii
• Vărsătorul: pulpele
• Peştii: picioarele

[/tie_list]

Pentru a scăpa acestui Şarpe care îl stânge în inelele sale, omul trebuie să iasă din ciclul reîncarnărilor. În momentul naşterii, corpul eteric al copilului care mai este încă ca o ceară moale şi virgină, primeşte amprenta influenţelor astrale.

Apoi, odată ceara răcită, ea nu mai poate fi modificată. Atunci când copilul scoate primul său strigăt, cerul aplică pecetea sa pe corpul său eteric şi fixează horoscopul său în care se înscrie destinul său.

Singurul mijloc pentru om de a se elibera de limitările pe care i le impun astrele este să muncească pentru a restabili conştient legătura cu Dumnezeu, scăpând astfel de legea necesităţii pentru a intra sub legea graţiei. Dar această libertate la care aspirăm toţi este ultimul lucru pe care îl vom obţine.

De aceea libertatea este considerată ca o coroană a spiritualităţii; această coroană este un cerc de lumină pe care Iniţiatul îl poartă deasupra capului pentru a arăta că este
ieşit din cercul limitărilor terestre.

Să studiem acum consecinţele practice pentru viaţa noastră cotidiană a existenţei cercului zodiacal. Să presupunem că plimbându-vă prin munţi vă amuzaţi strigând un
cuvânt, un apel, ce se petrece? Muntele vi-l retrimite. Sunetul, cuvântul, s-au lovit de un obstacol care le-au trimis înapoi.

Acestea sunt legi fizice şi legile fizice sunt o reflectare a legilor spirituale.

Deci, dacă veţi striga: “Vă iubesc”, din toate părţile ecoul va reveni spunându-vă: “Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc…” Şi dacă veţi striga: “Vă detest”, din toate părţile ecoul vă va răspunde: “Vă detest, vă detest, vă detest…”

Trebuie să înţelegeţi că în viaţă acelaşi lucru nu încetează să se repete: fără încetare, prin gândurile, sentimentele, actele sale, omul emite unde benefice sau malefice; aceste unde călătoresc prin spaţiu până când întâlnesc un obstacol care le trimite spre el, şi primeşte atunci cadouri sau lovituri de baston.

Ei da, acţiune şi reacţiune. Toţi care cunosc această lege se străduiesc să trimită peste tot lumină, dragoste, bunătate, puritate, căldură, şi într-o zi sau alta ei vor primi obligatoriu în retur aceleaşi binecuvântări: ei se vor simţi fericiţi, împliniţi, vor obţine succese. Îşi vor spune: “Dumnezeu m-a răsplătit!”

Nu, Dumnezeu nici măcar nu e la curent, El are alte lucruri de făcut decât să ne observe fără încetare şi să-şi noteze toate acţiunile noastre pentru a ne recompensa sau a ne
pedepsi. El a stabilit legi în noi şi în afara noastră, şi aceste legi sunt cele care ne pedepsesc sau ne recompensează.

Cercul cu un punct central, aceasta e structura pe care o regăsim peste tot în univers. Luaţi orice organism, o celulă de exemplu: veţi vedea un nucleu, citoplasmă şi în
jur o peliculă, membrana.

Luaţi un fruct: în centru veţi găsi miezul, apoi pulpa, carnea …. pe care o mâncăm şi în fine pielea sau coaja. Deci, orice organism viu are un centru, apoi un spaţiu unde viaţa circulă şi în fine, o “piele” care serveşte drept frontieră, limită, graţie căreia legea ecoului poate acţiona.

Acum, se poate ca distanţa de la centru la periferie să fie foarte mare, vocea să călătorească foarte foarte departe, şi că numai după ani să întâlnească un obstacol care să
o trimită înapoi.

Nu din cauză că legea şocului şi returului se face aşteptată nu se produce nimic; da, se va produce mereu ceva, dar mai târziu, poate într-o altă încarnare, pentru că frontiera (sau periferia, obstacolul) este foarte îndepărtată.

Şi astfel se explică destinul înscris în tema noastră astrală: ea este consecinţa acţiunilor noastre trecute.

Atomul şi sistemul solar posedă o structură identică: un cerc cu un punct central. Iar spaţiul care înconjură acest punct reprezintă materia; fără spaţiu, materia nu ar exista.

În timp ce spiritul nu are nevoie de spaţiu; puterea sa ţine de faptul că deşi fiind un punct infim, el acţionează peste tot deodată. Numai în graniţele acestui spaţiu ocupat de materie totul se loveşte, apoi se reîntoarce spre punctul de plecare.

Astfel, prin intermediul materiei, tot ceea ce facem, tot ceea ce gândim revin la noi după ce au parcurs spaţiul.

Materia e cea care retrimite ecoul, nu spiritul. Spiritul acţionează şi materia reacţionează, ea răspunde impulsului.

Rolul său este de a face faţă spiritului, de a se opune lui, de a-l limita, de al face prizonier chiar. Şi zodiacul este această limită care cuprinde universul nostru aşa cum şi şarpele materiei cuprinde spiritul.

Concluzie

Nu trebuie să vă mulţumiţi să studiaţi zodiacul într-o manieră abstractă, teoretică ci să învăţaţi să-l regăsiţi şi să-l interpretaţi în toate manifestările existenţei. Numai atunci astrologia va deveni cu adevărat vie şi utilă pentru voi.

Aceste semne zodiacale sunt de o extraordinară bogăţie şi profunzime, conţin toate misterele vieţii. Multiplele combinaţii pe care le formează neîncetat semnele şi planetele între ele sunt ca şi firele care se ţes. Zi după zi aceste combinaţii formează cadrul (de desfăşurare a) vieţii.