O boală pentru care medicina tradiţională nu a găsit leac, vindecată prin bioenergie
La vârsta de cinci ani de zile, când toţi copiii merg la grădiniţă, se joacă cu maşinuţe şi păpuşele, micuţul Adrian Laurenţiu abia învaţă să articuleze primele cuvinte. Este din Curtea de Argeş şi creşte fără părinţi. Boala prea cruntă de care suferă copilul a forţat-o pe mama sa să plece în Italia, să câştige bani pentru tratament. În loc să lupte din răsputeri pentru a-şi auzi juniorul strigându-l pe nume, tatăl acestuia a dispărut brusc în momentul în care a aflat că băieţelul său are autism. E crescut de bunica maternă, care face naveta cu el ba pe la Bucureşti, ba la centrul special din Curtea de Argeş, ba la cabinetul de parapsihologie al Mariei Ciobanu. Diagnosticat cu autism la vârsta de trei ani şi jumătate, micuţul Adrian descoperă abia acum lumea din jurul său…
La opt luni gângurea
Adrian Laurenţiu s-a născut în urmă cu cinci ani, într-o familie iubitoare. A fost un copil dorit, părinţii acestuia făcându-şi planuri legate de viitorul micuţului încă din vremea în care acesta se dezvolta în pântecul mamei sale. La vârsta de opt luni, deja gângurea cuvântul „tata”, astfel că nimeni nu a intuit că micuţul ar putea suferi de ceva. După ce a împlinit un an, copilul nu a mai scos niciun sunet, dar nici acum părinţii nu s-au îngrijorat, crezând că poate va vorbi mai târziu. Adrian a ajuns prima dată la medic la vârsta de doi ani. Părinţii l-au dus la Spitalul Panduri din Bucureşti, unde i s-a pus diagnosticul de întârziere în vorbire, deşi doctorii suspectau şi probleme cu auzul. Abia la trei ani şi jumătate, bunica sa l-a dus la Spitalul de Pediatrie Obreja din Capitală, de unde s-a întors cu o veste fulger: singurul său nepoţel suferea de autism, o boală cumplită care împiedică copiii să interacţioneze cu cei din jur.
„Cum ni s-a putut întâmpla nouă una ca asta?”
Deşi vestea că micuţul suferă de autism i-a şocat pe toţi din familie, bunica a găsit totuşi puterea de a lupta din răsputeri pentru ca nepoţelul ei să se facă bine. „Am plâns! Am alarmat şi fata care munceşte în străinătate pentru el! Ne întrebam cu toţii: cum ni se poate întâmpla tocmai nouă una ca asta! Deja apăruseră şi stereotipiile caracteristice bolii. Dădea din mâini, lălăia, trebuia să mergi cu el tot înainte şi să nu te întorci pe acelaşi drum pe care ai plecat… Nu vă spun că dacă nu voiam să îl duc în cofetărie, se punea jos şi se dădea cu capul de asfalt!”, povesteşte bunica. Îl priveşte pe Adrian ca pe cel mai de preţ lucru al său, însă micuţul este în continuare pierdut în gândurile sale, nu dă semne că ar înţelege ceea ce se întâmplă, la fel cum nu reuşeşte să se concentreze şi să asculte ceea ce îi spune bunica sa.
Sute de milioane cheltuite cu tratamente la Bucureşti
Zecile de drumuri făcute din două în două săptămâni la medicii din Capitală au costat extrem de mult, poate chiar câteva sute de milioane, ne spune bunica lui Adrian. La fel şi cele patru-cinci soiuri de medicamente şi siropuri prescrise de aceştia. În restul timpului, copilul merge la Centrul medical „Sf. Marina” din Curtea de Argeş, un centru special pentru copiii cu probleme de sănătate mintală. Pentru a-l auzi o singură dată spunându-i pe nume, bunica a apelat şi la tratamente homeopate, însă rezultatele întârzie încă să apară. Norocul micuţului a fost că bunica l-a adus la cabinetul de bioenergie al Mariei Ciobanu, unde după numai câteva şedinţe, Adrian a început să dea semne de însănătoşire.
„După ce ieşea de la doamna, era mai luminat, mai calm!”
Adrian şi bunica sa au ajuns la Maria Ciobanu în octombrie 2010, îndemnaţi de o mamă care trecuse prin aceleaşi probleme cu băiatul său şi care se înzdrăvenise în urma şedinţelor de bioenergie. „La prima întâlnire, doamna Maria a zis să nu ne pierdem speranţa, că sunt şanse mari să se facă bine. Numai să avem răbdare. După ce ieşea de la doamna din cabinet, Adrian era mai calm, mai luminat! Accesele de furie au devenit mult mai rare după prima lună de tratament cu bioenergie. Deja am început să comunic cu el, este vizibil mai receptiv”, declară mulţumită bunica micuţului. Şi-a pus toate speranţele în terapia miraculoasă a Mariei Ciobanu şi în puterile acesteia. După numai câteva luni, Adrian deja mănâncă singur, cere la toaletă, e înnebunit să asculte muzică populară şi să urmărească filme de desene animate. De-abia de acum încolo, la cei cinci anişori ai săi, Adrian începe să crească, să se dezvolte emoţional şi intelectual.
