Câți oameni care vor să aibă copii se preocupă de a ști dacă ei îndeplinesc într-adevăr condiţiile pentru aceasta: dacă au o sănătate bună şi mijloacele materiale pentru a-i crește.

Acesta este unul din factorii care depind de atitudinea părinților.

Câți se gândesc mai ales dacă posedă calitățile necesare astfel încât să fie pentru aceşti copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstanţele vieţii.

Ei aduc pe lume copii şi aceşti copii vor creşte singuri, lăsaţi de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea şi într-o zi vor avea ei înşişi copii, dar în condiţii tot atât de deplorabile că şi părinţii lor.

Atâția tineri băieţi şi feţe doresc să se căsătorească fără a se gândi să se pregătească pentru viitorul lor rol de tată şi de mamă.

Este preferabil să nu aveţi copii atât timp cât nu sunteţi pregătiţi, o veţi plăti foarte scump.

Ce înseamnă: „A ne pregăti. Dar cum să ne pregătim?” A se pregăti, înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine care vor atrage în familie fiinţe excepţionale.

Nu întâmplător un copil sau altul se naşte într-o familie conştient sau inconstient. Și cel mai adesea inconştient, sunt părinţii cei care l-au atras.

Nimic nu vine întâmplător, nici măcar copii nu se nasc într-o familie fără a trece prin „calculatorul” arhivei eterice. Spiritul este trimis de Acolo împreună chiar și cu numele de botez.

De aceea părinţii trebuie să cheme în mod conştient genii, divinităţi. Pentru că ei pot să-şi aleagă copiii lor.

[box type=”shadow” align=”aligncenter” class=”” width=””]Găsești aici rugăciunea pentru pruncul ce se află în pântecele mamei.[/box]
Părinţii nu se gândesc că trebuie să se pregătească luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru.

Deseori părinții aşteaptă să fie excitaţi de alcool și astfel ei concep un copil. Dar ce fel de elemente credeţi voi că ei întroduc în el?

Un copil care vine pe lume, încărcat cu asemenea elemente, nu poate fi decât prima victimă a propriilor săi părinţi.

Atunci, pe cine trebuie oare să educăm? Nu pe copii, ci pe părinţi, atitudinea părinților.

Cât de Importantă este Gândirea si Atitudinea Părinților în Conceperea Copiilor

Ştiţi că un bebeluş se poate îmbolnăvi şi să manifeste tulburări nervoase că urmare a disputelor între părinţii săi, chiar dacă el nu a asistat.

Aceste certuri crează în jurul lui o atmosferă de dizarmonie pe care o resimte, deoarece este încă foarte legat de părinţii săi. Bebeluşul nu este conştient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul său eteric este cel care primeşte şocurile.

Părinţii trebuie să ia cunoştinţa de responsabilităţile lor. Ei nu au dreptul să invite spirite să se încarneze, dacă ei sunt incapabili de a se ridica la înălţimea sarcinii lor.

Dacă ați dori să vă iubiți cu adevărat copii v-aţi fi schimbat atitudinea față de ei. Aţi fi început să vă corectaţi în voi anumite slăbiciuni care se reflectă foarte negativ asupra lor.

Părinții nu trebuie să aducă copii pe lume doar pentru a da curs unui instinct de procreere.

Acest instinct există, dar el trebuie să fie înţeles într-o manieră mai spirituală. Trebuie ca gândirea, sufletul, spiritul să participe la acest act, pentru ca, copilul să fie legat la o lume superioară.

Iubirea nu are nici o importantă, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti după aceea pe timpul unei întregi vieţi şi îi vor face să plătească şi pe copiii lor.

Cum părinții au auzit totuşi vorbindu-se de legile eredităţii, ei ştiu că acest copil vă semănă fizic şi moral cu părinţii săi, bunicii săi etc.

Dar ei nu se gândesc că pot să facă şi altceva pentru a favoriza sau împiedica această asemănare, nici, într-un mod general, să aleagă ce va fi acest copil.

Aici ei greșesc. Părinţii pot să acţioneze asupra copilului care va veni să se încarneze în familia lor.

Dar înaintea concepţiei deja, părinţii trebuie să se pregătească pentru a putea atrage un spirit sublim.

Pentru ca o entitate superioară nu poate accepta să vină să se încarneze decât la fiinţe care au ajuns deja la un anumit grad de puritate şi de stăpânire.

Ceea ce este important pentru o astfel de entitate, nu este de a intra într-o familie bogată şi glorioasă.

Ea prefera uneori chiar familii modeste unde ea nu riscă să fie tentată de facilitate.

Ea are nevoie să primească, de la aceşti părinţi la care ea va coborî să se încarneze, o ereditate care nu va împiedica munca spirituală pentru care ea a decis să vină pe Pământ.

Aceasta ar fi o expilcație de ce puţini bărbaţi şi femei prezintă calităţile necesare pentru încarnarea marilor spirite.

De aceea Pământul este populat de atâția oameni obişnuiţi, de bolnavi şi de criminali, în loc să fie populat de divinităţi.

Aici trebuie cerut ajutorul Cerului, prezenta îngerilor pentru a putea să atrageţi un spirit puternic, luminos care va fi binefăcător al umanităţii.

De aceea atitudinea părinților trebuie să fie pozitivă, trebuie să existe armonie, și să existe un cadru benefic pentru rugăciune și pace.

Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să-i dea germenul mamei, iar mama să aducă acest germen la maturitate.

Se poate spune că tatăl este creator, iar mama formatoare:

[tie_list type=”cons”]

• Acest germen pe care îl da tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesenţe.
• Tot ceea ce el a trăit, tot ceea ce el trăieşte, se exprimă aici, în germen. Deci, după modul său de a trăi, tatăl dă un germen de o mai bună sau mai puţin bună calitate.
• Totul se transmite, iar dacă aceasta nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea. Trebuie să înţelegeţi că natura este fidelă şi veridică.

[/tie_list]

Este o eroare de a crede că ceea ce bărbatul dă femeii în momentul concepţiei este întotdeauna de aceeaşi natură. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi a se purifica, el va da mamei germenul unei fiinţe foarte ordinare sau chiar al unui criminal.

Germenul pe care bărbatul îl da femeii în momentul concepţiei este funcţie de gradul său de evoluţie.

Pe timpul celor nouă luni de gestaţie, mama nu lucrează doar pentru formarea corpului fizic al copilului. Ea lucrează asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiţii favorabile sau defavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conţinute în acest germen.

Şi cum lucrează ea? Şi ea la fel, supraveghindu-şi gândurile, sentimentele, viaţa pe care o duce.

Omul nu este creat nici din sufletul și nici din trupul părinților, ci doar din actul divin, care „leagă” Chipul creației Sale și de o continuitate de naștere a lumii. Cele create nu se pot „autocontinua” din propria lor ființialitate, ci doar prin actul divin și prin prezența actualizării actului divin ce se continuă la nesfârșit.

Majoritatea mamelor nu-şi dau seama de influenţa stărilor lor interioare asupra copilului pe care-l poartă; după ce el se va naşte ele vor începe să se ocupe de el, ele îi vor da educatori, profesori, etc.

Nu, după ce copilul se naşte este deja prea târziu, el este deja determinat! Nici un pedagog nu poate transforma un copil când elementele pe care le-a primit în interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioară.

Este foarte important pentru femeie de a plasa în capul său gânduri luminoase. Graţie acestor gânduri, germenul care creşte în ea va absorbi în fiecare zi aceste materii pure şi preţioase şi astfel ea va dă într-o zi un artist remarcabil, un mesager al lui Dumnezeu.

Mama poate face mari miracole deoarece ea posedă cheia forţelor vieţii.

Pe tot timpul gestaţiei, mama trebuie să vegheze să-şi ferească copilul. În mod conştient, prin gândire, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate şi de lumină. Asta pentru a-l pune la adăpost de atacurile entităţilor răufăcătoare. O va ajuta să lucreze în colaborare cu sufletul care se va încarna.

Până la momentul nașterii, odată cu prima respirație copilul stă în apropierea mamei şi lucrează în colaborare cu ea la construcţia diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental).

În general mamă nu-şi dă seama de această muncă, deoarece ea nu este destul de sensibilă, nici luminată. Dar ea, chiar dacă nu poate vedea acest suflet, ea poate cel puţin să-i vorbească, să-i adreseze rugăciuni.

În momentul în care mama pronunţă cu toată iubirea sa aceste cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea emană deja anumite particule.

Spiritul copilului care trebuie să se încarneze le ia ca materiale pentru a-şi construi diferitele corpuri.

Copilul, el însuşi nu posedă nimic, el primeşte toate materialele de la mama sa.

De aceea, dându-i-le, ea trebuie să fie foarte conştientă şi prin gândurile şi sentimentele sale, să nu-i dea decât particulele cele mai luminoase, cele mai pure.

Nu trageţi prea tare la juguri îndepărtate. Bucuraţi-vă mai mult unul de altul, grăbiţi-vă, rugându-L pe Dumnezeu să vă binecuvânteze cu naştere de prunci, daţii vieţii ceea ce este al ei şi lui Dumnezeu ceea ce este al Lui.

Omul se naşte prima dată când e adus pe lume de mama sa fizică, dar naşterea să adevărată, nu se poate produce până nu se ajunge la ruperea legăturilor sale cu „natura natură”, pentru a intra în natură divină.

Numai atunci e cu adevărat conştient, luminat și iluminat.

Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar prin care ea îl hrăneşte.

Dar în realitate plexul său solar e legat cu un alt cordon ombilical. Un cordon eteric care îl poartă, îl susţine şi îl hrăneşte de Mama Natură.

Concluzie

Toate aceste fenomene ale lumii invizibile sunt necunoscute de majoritatea oamenilor.

Trebuie să învățați de a vă face sensibili la toată această lume subtilă, impalpabilă, mai reală decât realitatea însăşi.

Graţie lui veţi deveni mai conştienţi, mai atenţi la toţi curenţii care vă influenţează, la toate prezenţele care vă înconjoară.

Această conştiinţă este cea care vă face capabili să lucraţi pentru bine.

Bărbaţii şi femeile nu trebuie niciodată să uite că, copiii pe care îi vor avea într-o zi vor reflecta într-un mod sau altul, propriul lor mod de a gândi şi de a trăi.

Deoarece tot ceea ce se petrece în capul sau inima omului se realizează mai devreme sau mai târziu.

Fiecare din gândurile sale, fiecare din dorinţele sale, în momentul în care apar în el sunt vii, iar copilul care vine exista deja în capul sau inima tatălui său mamei.