Partea II

Responsabilitate

Spiritualitatea nu este evitarea responsabilitatilor, dimpotriva, presupune asumarea responsabilitatii pentru toate faptele noaste. Masura in care ne asumam responsabilitatea actiunilor noastre in viata, reprezinta distanta pe care am parcurs-o in calatoria noastra spre constiinta spirituala. Multi considera, in mod eronat, ca spiritualitatea este o cale prin care pot scapa de greutatile vietii, dar calea spirituala este marcata de activitati concrete si dinamice.

Eliberarea de trecut

Eliberati-va de trecut. Incercati sa priviti trecutul ca pe un vis, iar prezentul ca pe momentele in care suntem treji, responsabili si constienti de tot ce ne inconjoara. Pentru a fi in prezent nu trebuie sa depunem nici un efort. In momentul in care v-ati eliberat de trecut, mintea revine la starea de pace interioara care in scurt timp va va defini prezentul, viata. Prezentul este scanteia care urmeaza sa devina o flacara, un foc. Cu cat acest foc arde mai mult, cu atat mai multa cenusa rezulta, aceasta cenusa este trecutul.

Acceptare

Trebuie sa invatam ca suntem capabili sa creem un mediu armonios in jurul nostru. Nu mediul ne creeaza pe noi ci noi creem mediul. In primul rand trebuie sa realizam si sa acceptam ca  ceea ce este, este. Acceptarea poate fi privita prin doua aspecte. Primul, este de a accepta ca momentul de fata este inevitabil pentru ca ce s-a intamplat deja, deja s-a intamplat. Trecutul nu-l poate modifica nimeni. Daca doriti ca lucrurile sa fie diferite, puteti schimba asta doar in viitor. Acceptand ca ceea ce s-a intamplat nu poate fi modificat sau alterat in niciun fel, intelegem ca putem schimba doar viitorul, bineinteles, in anumite limite.

Al doilea aspect este de a accepta oamenii asa cum sunt. Oricare ar fi comportamentul lor, trebuie sa ne ferim de presupuneri gresite privind motivele si intentiile lor. Trebuie sa fim analitici, nicidecum banuitori. Incercam de multe ori sa gasim posibile explicatii pentru actiunile celorlalti si de cele mai multe ori ajungem la concluziile gresite pentru simplul motiv ca nu avem toate informatiile si prin urmare nu avem cum ajunge la acelasi rezultat, la adevaratele intentii. Fiecare dintre noi este responsabil de propriile actiuni, si nu de motivele pe care ceilalti le presupun. Acceptand ca nu putem schimba trecutul si ca nu putem cunoaste intentiile celorlalti, nu ne ramane de facut decat sa acceptam ca suntem responsabili doar de propriile noastre actiuni, astfel acceptarea ne conduce spre armonie cu tot ceea ce ne inconjoara.

Acceptarea mortii

Trebuie sa intelegem si sa acceptam ca intr-o zi toti vom muri dar ca in adancul fiintei noastre este ceva ce niciodata nu moare, astfel devenim constienti de faptul ca propria noastra moarte nu va fi in zadar. Cu cat acceptam acest fapt mai devreme, cu atat mai devreme frica de va inceta sa ne bantuie si ne vom putea trai viata intr-o stare de pace si liniste.

Efemeritatea vietii

Recunoscand efemeritatea a tot ceea ce exista, efemeritatea prezentului, a imprejurarilor, a emotiilor si a oamenilor ce ne inconjoara, stiind ca totul este muritor, ne ajuta sa ne bucuram de tot ce avem acum, sa pretuim fiecare moment, sa actionam mai energic, mai entuziastsi mai responsabil, ne bucuram sufletul. In general oamenii considera ca prin recunoasterea efemeritatii pierdem entuziasmul de-a trai si cadem in apatie. Dar intelegerea corecta a efemeritatii revitalizeaza spiritul. Cand spiritul este treaz, ne simtim mai buni si apare entuziasmul, dinamismul si bucuria de-a trai.

Increderea

Increderea in infinita si suprema putere ce a facut toate acestea posibile, creatia, de la jocul cosmic dintre atomi si molecule pana la natura umana. Constiinta pura, care este baza mintii noastre, este parte din ceea ce noi suntem, iar noi suntem parte dintr-un intreg, acest intreg este in viata. Trebuie sa intelegem, sa acceptam si sa avem incredere in inteligenta suprema, cea care a creeat si sustine tot ce inseamna aceasta viata.