Spiritul cuvânt și știința sunt două cuvinte care sunt în contradicție unele cu altele, susținătorii fiecăruia au fost divizați de-a lungul deceniilor în istoria omenirii. Spiritul este o aluzie cu privire la suflet, în timp ce știința este ceva ce se poate face ca o ipoteză și concluzie după aplicarea diferitelor metodologii de observare umană. Dar dacă vom încerca o abordare integrată a acestor două domenii de studiu, atunci se poate ajunge la termenul de „știință spirituală”.

Știința spirituală poate fi privită  atât ca o știință și religie, cât și un act de meditație – o filozofie. Ea se bazează pe învățăturile lui Rudolf Steiner (27 februarie1861-30 martie1925), un filozof, geniu social și arhitect. El a fondat mișcarea de Antroposofie și a postulat un sistem de credință care integrează lumea materială în lumea spirituală. Această integrare este axată pe hrana spirituală pe care o persoană o poate obține în interacțiunea cu planul fizic, prin dobândirea de înțelepciune și cunoaștere, făcând efortul conștient de a fi un avocat al iubirii. În această abordare se poate ajunge la starea de a fi divin, fiind în armonie cu Dumnezeu. În lucrarea de început a lui Rudolf despre antroposofie, el a abordat termenul de „Filosofie a libertății” care se referă la libertatea omului de a-și crea propriul punct de vedere cu privire la omenire și univers în lumina propriilor sale sisteme unice de credință, care a dus la gândirea independentă și interacțiunile cu lumea exterioară.

Este inevitabil să întâlnim cuvântul „Dumnezeu” în acest discurs și că se contrazică, deoarece este imposibil de a găsi o legătură între știință și ideea unui Creator atotcuprinzător. Creaționismul este în conflict direct cu teoria evoluționistă a lui Charles Darwin , făcând dezbaterea departe de a ajunge la o concluzie. În schimb, știința spirituală nu este de neclintit în ceea ce privește învățăturile diferitelor religii.

Mai degrabă decât a contrazice religia , se utilizează înțelepciunea universală și cunoștințele pe care o poate atinge în studiul său. Știința spirituală pătrunde între conflict și spiritual, pentru că chiar dacă pune accentul pe importanța de observare și de gândire critică, acceptă noțiunea de mister și fenomene, pe care procesele științifice actuale nu sunt în măsură să le explice.

Una dintre faptele imperioase a științei spiritului este că utilizează mai multe școli de gândire care au un punct de sprijin pe ambele discursuri- spiritual și științific, și combinația acestora cum ar fi metafizica, chimia, științele sociale, artele, literatura și multe altele. Practic într-o lume în continuă schimbare și accent pe progresele înregistrate la o multitudine de eforturi umane, face tot ce e mai benefic pentru omenire. Aceasta previne divizarea în mai multe zone demografice din cauza poziției sale universale pe fiecare aspect al tuturor preocupărilor umane.

Chiar dacă organizațiile originale care susțin antroposofia s-au disipat și s-au scufundat sub conștiința socială, învățăturile științei spirituale încă permit pătrunderea conștiinței umane, și sunt foarte mult aplicate ca urmare a vremurilor în schimbare și a instinctului natural al omenirii de a se ridica deasupra și de a face lumea un loc mai bun pentru toți.