Magia era foarte cunoscută şi practicată în Antichitate, atât la asiro-babilonieni, cât şi la fenicieni şi egipteni.

Ce este de fapt magia? Este o transmitere a unui mesaj telepatic, fie în scop benefic (mai rar) – aşa-zisa magie albă – fie în scop rău – magia neagră sau malefică. Gândurile bune sau rele se pot transmite la distanţă, unde sunt interceptate în mod inconştient la nivelul structurilor subcorticale (substanţa reticulară).

Aceasta le decodifică şi transmite un mesaj pentru executarea lor, chiar dacă sunt în defavoarea corpului fizic. Aceasta, pentru că subconştientul răspunde la mesajul telepatic reacţionând după scheme pe care le cunoaştem din experienţe de ani de zile.

Nu cuvântul este acela care influenţează subconştientul, ci motivaţia afectivă a gândului.

Un om hipnotizat răspunde în acelaşi fel, indiferent dacă i se spune prin mesaj mental sau mesaj verbal, pentru că subconştientul nu limba o înţelege, ci gândul, imaginile mentale care se transmit.

Subconştientul are o matrice de funcţionare pentru fiecare informaţie mentală, reacţionând ca în cazul de fază, el practic înşelându-se.

Sugestia şi autosugestia au o mare importanţă asupra organismului. Spunându-i mereu unui om că este bolnav, chiar dacă este perfect sănătos, el într-adevăr se va îmbolnăvi. Acelaşi efect îl are şi autosugestia.

Legat de aceasta, se poate cita practica avansată din yoga, când prin autosugestie se poate modifica temperatura corpului, se poate modifica presiunea sangvină, se provoacă o temperatură mai mare pe o parte a corpului decât pe cealaltă, sau pur şi simplu yoginii pot intra într-o stare de moarte aparentă, când tensiunea arterială scade la zero, pulsul dispare, respiraţia încetează; mai mult chiar, pot fi îngropaţi şi la data fixată sunt dezgropaţi şi revin la viaţă.

De ce Magia se Bazează pe Mesajul Telepatic? Științific se Cunosc 3 Forme Uzuale a Magiei

Prin magie se sugerează de la distanţă o boală subită a organismului căruia i se adresează, mesajul telepatic este interceptat de cel căruia i se transmite şi acesta moare subit. Acesta este efectul vrăjitoriei practicată de mediumi cu mari puteri telepatice.

Magia constrânge forţele spirituale să facă ceea ce doresc oamenii, pe când religia face apel la bunăvoinţa lor, se roagă de ele, le oferă ofrande, le adoră, le elogiază.

Religia este un act de renunţare, de abdicare, resemnare şi supunere. Ea se bazează pe principiul „crede şi nu cerceta”. Aceasta este deosebirea între magia albă şi religie.

Unele religii condamnă magia şi luptă împotriva ei. Cât priveşte actul magiei, trebuie să facem o distincţie între substratul pe care îl exercită acţiunea magică şi tehnica sau ritualul magic propriu-zis.

Astfel, substratul care poate fi supus influenţei magiei poate fi:

• fiinţa sau obiectul de fermecat, de vrăjit, sau o parte a sa, sau un obiect, sau o porţiune din părul sau unghiile omului;
• substratul poate fi substituit, adică similar cu fiinţa omului; de exemplu: lungimea umbrei omului sau o păpuşă de ceară;
• poate fi un substitut simbolic, cum ar fi cămaşa sau alt obiect de lenjerie al omului respectiv.

Ritualul actului magic se poate face prin acţiuni reale, adică se împlântă un cuţit real în păpuşa de vrăjit. Este acţiunea numită identică, sau poate fi o acţiune similară acţiunii reale, în care caz se împlântă un cui, o aşchie, un ac în păpuşa de ceară, sau, pur şi simplu, poate fi o acţiune simbolică: se sparge un vas care ar reprezenta capul omului ce trebuie vrăjit.

Cum poate acţiona magia?

Mesajul telepatic, este interceptat în mod inconştient de omul căruia i se adresează la nivelul subconştientului acestuia, adică spiritul lui. Subconştientul înţelege gândirea, înţelege acţiunea gândului respectiv şi determină în organism ordinul pentru executarea lui.

Am văzut că în stare de hipnoză, prin sugestie, comunicând direct cu subconştientul care scapă de sub cenzura conştientului, se pot obţine efecte bune sau rele asupra corpului nostru.

Am văzut că se pot produce efecte care nu sunt în concordanţă cu excitaţia externă specifică efectului produs – se sugerează că se atinge corpul cu fier incandescent şi la locul de contact apare o arsură profundă, deşi în realitate corpul a fost atins cu un obiect la temperatura obişnuită a camerei.

Dacă prin hipnoză se produc aceste fenomene, folosind limbajul care se transmite subconştientului sub formă de imagini diferite, în telepatie acelaşi fenomen este produs prin mesaj mental. Astfel că aceste reacţii se produc indiferent de naţionalitatea şi limba pe care o are cel care este emiţător telepatic.

Aceasta înseamnă că gândul, formă a spiritului nostru, este interceptat şi decodificat în subconştient. Pe de altă parte, dacă subconştientul reacţionează exact la mesajul mental, aşa cum el îl ştie, înseamnă că el are un mod de a reacţiona cunoscut, o motivaţie afectivă la fiecare informaţie mentală, o matrice de răspuns la orice informaţie mentală.

Dar de unde poate avea subconştientul acest model de răspuns la mesajul trimis, întrucât, în decursul unei perioade determinate de timp, este posibil ca un om să nu fie ars niciodată.

Atunci de unde ştie subconştientul că un corp incandescent îi poate produce arsura? Acest fapt demonstrează cât se poate de convingător că răspunsul la acest stimul îl are din trăiri anterioare acestei vieţi, pe care le-a înmagazinat şi la care ştie cum să răspundă.

Acest fenomen stă la baza magiei. Aşa se explică modul cum se poate îmbolnăvi un om, prin magie neagră influențată de telepatie. Se produc, astfel, atât boli organice cât şi boli psihice. Se poate spune că în subconştient este programat destinul nostru.

Prin sugestie şi autosugestie, comunicăm subconştientului anumite idei, anumite gânduri şi organismul nostru reacţionează în consecinţă. Activitatea subconştientului prin sugestii mentale bune – aceasta este cheia succesului în activitatea noastră.

Este cunoscut faptul că subconştientul este cel mai bine influenţat în stare de conştientă crepusculară, în starea alfa a undelor cerebrale, precum şi în stare de somn, când corpul astral părăseşte corpul fizic şi eteric, păstrând numai o legătură printr-un cordon ombilical.

Anumite rezultate le obţinem programând subconştientul să lucreze înainte de a adormi, îi dăm o misiune de realizat şi el o va realiza devenind apoi conştientizată în timpul stării de veghe.

Sediul subconştientului se află în structurile nervoase ale trunchiului cerebral, poate la nivelul substanţei reticulare, poate în hipotalamus.

Cel ce se opune subconştientului de a deveni conştient este corpul eteric, care se interpune între corpul astral şi corpul fizic. Numai după ce corpul astral este desprins, este scos în afara corpului eteric, putem comunica cu subconştientul, în subconştient sunt înmagazinate toate cunoştinţele noastre, atât din viaţa actuală, cât şi din alte vieţi anterioare.

Pe seama subconştientului s-au pus elementele cristalizate ale conştiinţei stinse, automatismele psihice fixate prin repetiţie, montajele intelectuale reflectate, aspectele de deprindere şi de memorie potenţiale, complexele senzoriale neconştiente, precum şi deprinderile de orice fel, atât bune cât şi rele.

Putem spune că subconştientul este un ansamblu de servomecanisme ale conştientului, o rezervă de informaţii şi operaţii declanşate prin rezonanţă din care se constituie stările de conştiinţă, fiind un subsistem mediator care face parte din Eu.

Magia se poate efectua în mai multe feluri:

• prin acţiunea magnetismului, adică folosind efluviile emanate de corpul uman, şi anume de corpul eteric,
• prin electromagnetism, pe care îl interceptăm cu gândul nostru şi care va produce efectul magiei atunci când va veni în contact cu persoana căreia i se adresează gândul magic, în acest scop se folosesc obiecte de la persoana respectivă, care sunt îmbibate de corpul eteric respectiv: haine, cămăşi, batiste, picături de sânge, unghii, păr, sânge menstrual, spermă.

Magia cuprinde două părţi: exoterismul şi ezoterismul.

Exoterismul este acea parte a magiei care se poate scrie şi poate ajunge să fie ştiută de oricine sub formă de simboluri şi parabole.

Ezoterismul cuprinde acea parte a magiei care nu se poate arăta decât iniţiaţilor şi care cuprinde filosofia simbolurilor şi parabolelor. Magia este cunoscută încă din Antichitate.

Astfel, piramidele egiptene au o semnificaţie magică, ele au la bază un pătrat care corespunde celor patru puncte cardinale, celor patru anotimpuri, tetragramei magice, cheia coaternarului şi tarotului, simboluri ce le găsim în cele patru extremităţi ale crucii creştinismului.

Fiecare faţă a piramidei are trei laturi care corespund celor trei elemente ale macrocosmosului şi pe care le găsim simbolizate şi în creştinism prin Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Cele trei laturi ale fiecărei feţe înmulţite cu patru, numărul feţelor, ne dau numărul 12, număr ce este egal cu douăsprezece ore ce compun o zi, douăsprezece ore ce compun noaptea.

Douăsprezece sunt lunile anului, douăsprezece sunt semnele zodiacului, douăsprezece triburi a avut Israel etc. Aranjamentul piramidelor ne arată că aceste monumente sunt simbolice şi că ele au un înţeles ezoteric.

Aşadar, practicile magiei cuprind doi factori:

• voinţa „vrăjitorului” de a se impune de la distanţă asupra persoanei vrăjite
• întrebuinţarea unor obiecte care au fost în contact cu persoana vrăjită, în această situaţie, efectul se produce printr-o programare ce să dă corpului eteric ce se găseşte pe obiectele magnetice şi care atunci când vor veni în contact cu persoana îi va capta subconştientul acesteia.

În afară de folosirea magnetismului, ce are la bază folosirea corpului eteric, magia se mai poate efectua prin telepatie, acţionând prin mesaj mental (gândire) de la distanţă asupra subconştientului celui ce urmează a fi vrăjit, în acest caz, magicianul acţionează prin corpul său astral şi, subordonând conştientul celui ce urmează a fi vrăjit, îi provoacă diferite boli sau chiar moartea.

Prin telepatie, de exemplu, se poate comanda unui om să nu doarmă sau să fie într-o permanentă stare de agitaţie, sau pur şi simplu să i se suprime orientarea în spaţiu, producându-i o halucinaţie a simţului în spaţiu şi o dezorientare în mers, sau să poată să reacţioneze de aşa manieră, încât persoana să cadă jos sau să fie împinsă la sinucidere.

A treia formă a magiei, cea mai evoluată, o formează aşa-numitele conjuraţii.

Sub numele de conjuraţie se înţelege acţiunea magiei cu ajutorul căreia omul poate face cu forţa ca un spirit al unui mort să i se subordoneze şi să execute toate acţiunile cerute. În această situaţie este un fel de spiritism cu fenomene de materializare a spiritelor diavolare (satanice).

În acest scop, vrăjitorul, înainte de a se apuca de această acţiune, îşi curăţă corpul şi sufletul prin spălaturi, post şi rugăciuni. Când a ajuns în stadiul de a începe acţiunea magică, el descrie un cerc în jurul său cu cretă sfinţită sau cărbune sfinţit, diametrul cercului fiind de un metru şi jumătate şi foarte bine conturat.

Situat în acest cerc, magicianul se concentrează cu privirea într-un singur punct din spaţiu, folosind pentru aceasta bagheta magică. Ajuns într-o stare de semitransă, el cheamă spiritele prin anumite cuvinte.

Acţiunea magică se desfăşoară de această dată cu ajutorul spiritelor libere din lumea invizibilă, şi anume cu spiritele inferioare, numite şi diavolare sau spirite larvate.

O dată apărută acţiunea acestor spirite în timpul acestor conjuraţii, ea poate fi dăunătoare chiar magicianului. Astfel, ca precauţie, acesta se înarmează cu un cuţit cu vârful ascuţit, cu ajutorul căruia el retrage forţa psihică, pusă la dispoziţia spiritelor chemate.

Magicianul nu va ieşi din cerc în timpul şedinţei, altfel fiind în primejdie de moarte. El va oferi drept răsplată a serviciilor cerute un lucru pe care îl va arunca afară din cerc, având însă grijă ca acest obiect să nu fie în atingere cu corpul său.

Cel mai adesea, aruncă afară un ban pe care îl scoate din buzunar. În acest fel de magie se apelează, deci, la spiritele morţilor care la rândul lor, prin influenţă telepatică, intră în contact cu subconştientul celui ce urmează a fi vrăjit. În practicile magice, se întrebuinţează diferite parfumuri ca de: mosc, tămâie şi smirnă.

Aceste practici sunt folosite şi de biserică, unde se arde tămâie, smirnă şi se fac rugăciuni prin diferite cântări care au drept scop ridicarea astralului către sfera divină.

Chiar slujba din biserică cuprinde o serie de practici ale vechii magii, mai mult sau mai puţin transformată, numai slujba Sfintei Liturghii a rămas aceeaşi ca la vechii magi ai templelor egiptene. Liturghia cuprinde în sine trei părţi:

• preparaţia, care începe de la consacrarea pâinii,
• consacraţiunea
• concluziunea, care începe de la comunicarea preotului până la sfârşitul slujbei.

În prima parte, preotul, imaginea microcosmosului, după ce s-a mărturisit, se oferă drept victimă expiatoare, în numele credincioşilor prezenţi, el ridică astfel sufletele credincioşilor drept jertfa către Dumnezeu şi încheie oferind drept semn vizibil de sacrificiu ceea ce natura a făcut cel mai bun: pâinea şi vinul.

Pâinea din care se face anafura se oferă şi ea sub formă simbolică, în momentul când preotul sfinţeşte pâinea şi vinul, curentul fluidic îşi schimbă direcţia, puterea lui Dumnezeu coboară din eter pentru a se uni cu materia sacrificiului, pâinea şi vinul. Pâinea devine carnea simbolică a Fiului şi vinul devine sângele celui coborât din cer către pământ.

Este o evocare a încarnării spiritului universal în Fecioara Maria. Acesta este momentul când preotul comunică faptul că forţa divină s-a încorporat în sine, semnificând deci unirea lui Dumnezeu cu omul.

Preotul se întoarce către credincioşi, întinde mâinile şi îi binecuvântează, unindu-i pe credincioşi cu receptaculul simbolic al divinităţii, ceea ce figurează printr-un triunghi cu vârful în jos.

Efectul blestemului este binecunoscut. Gândul transmis de cei ce blesteamă este uneori recepţionat de subconştientul celui căruia i se adresează, şi acesta, răspunzând la imaginile simbol pe care le cunoaşte din experienţele vieţilor anterioare, execută mesajul primit.

[highlight color=”yellow”]Cea mai bună metodă pentru scăparea de blesteme este purtarea unor talismane cu cristale sau pietre semiprețioase. In ultimul timp, însă, există o alternativă și mai bună: purtarea de orgoni.[/highlight]

Orgonul este forța vitală universală, unitatea de bază a materiei organice și anorganice de pe pământ. Descoperit de către dr. Wilhelm Reich, orgonul a mai fost numit de-a lungul timpului Chi, Prana sau pur si simplu Forța/Energie.

Majoritatea practicilor străvechi de tămăduire, shamanism, miracole religioase, puteri speciale ale preoților și munca lor spirituală, toate sunt inimaginabile în absența acestei energii orgonice.

Care este principiul orgonului? Precum se știe, prin intermediul fricii și stress-ului, câmpul auric uman este micșorat semnificativ, lăsând individul neprotejat față de atacurile energetice negative. Orgonii conțin următoarele:

• elemente fieroase: fier, bronz sau aluminiu, pentru a colecta vibrațiile negative din jurul omului, inclusiv blestemele
• cristalele de cuarț si pietrele semiprețioase: acestea convertesc energia negativă (inclusiv cea din blesteme) în energie orgonică pozitivă
• moneda de cupru: prin forma special concepută, direcționează energia pozitivă în mod uniform.

Așadar, prin purtarea la dumneavoastră de orgoni, puteți scăpa eficient de blestemele și energiile negative care vă înconjoară.

Cum arată orgonii? Sub forma unor pandantive (ce pot fi purtate la gât) sau sub forma unor dispozitive orgonice mai mari.

Concluzie

Cum poate acţiona magia? Mesajul telepatic, este interceptat în mod inconştient de omul căruia i se adresează la nivelul subconştientului acestuia, adică spiritul lui. Subconştientul înţelege gândirea, înţelege acţiunea gândului respectiv şi determină în organism ordinul pentru executarea lui.

Concluzia însă este una singură:

-Crede cu adevărat în Dumnezeu și nimic din toate acestea nu te vor putea atinge. Puterea Credinței este infinit mai mare decât preluarea unor informații de către subconștient, de autoîmbolnăvire, de dezechilibrare și uneori de autodistrugere.

Orice trăire sau stare interioară este consecința modului de gândire. Se poate evita manifestarea gândirii agresive a celor răi intenționați prin intermediul gândului propriu, care fiind în permanență pozitiv, respinge ferm orice fel de agresiune.

Încrederea în Dumnezeu, iar mai apoi în sine este legea fundamentală a vieții, căci de ce îți este frică nu vei scăpa, iar aceasta se datorește numai modului nostru de gândire, pentru că tot ceea ce gândești ferm că ți se va întâmpla se va realiza.

La propria comandă dată prin gândire subconștientului el ne va duce la realizarea scopului urmărit, găsind singur modalitățile și posibilitățile de reușită, iar gândul nostru trebuie să aibă o singură direcție:

– CEA CĂTRE DUMNEZEU.

[divider style=”solid” top=”20″ bottom=”20″]