[dropcap]„C[/dropcap]itind Alternanța am făcut cunoștință cu Maria din Magdala, numele originar Esenian fiind: Miriam. Acum, după ce am citit Miriam, pot spune că am cunoscut-o, că o cunosc!
Credință, hotărâre, determinare, rigoare, disciplină, perseverență, curaj, altruism, bunătate, toate acestea îmbrăcate în Lumină și Iubire. Aceasta a fost Miriam.
Miriam a săvârșit foarte multe fapte care pot fi catalogate drept minuni: a readus morții la viață, a realizat nenumărate vindecări miraculoase, a transformat nisipul în aur, a oprit viiturile…dar de fiecare dată a spus răspicat:
“Domnul Iisus prin puterea sa a făcut aceasta și nu eu, prin mine s-a făcut, dar nu de către mine, eu sunt un Om ca și voi” și a mai spus: “Mulți pot face multe dar numai El este Fiul lui Dumnezeu!”
Imaginați-vă că vă aflați în fața unei uși în spatele căreia se află ceea ce ați căutat dintotdeauna, mai mult sau mai puțin conștient. Faptul că voi ați ajuns azi, aici, să vă aflați în fața acestei uși, așa cum vă spuneam și mai înainte, nu este puțin lucru.
Ce faceți mai departe, cum deschideți această ușă? În lumea materială totul se obține cu efort, cu greu. În planul spiritual totul se primește!
Miriam este cheia care deschide această ușă! Deschizând această carte veți deschide ușa! Începând să citiți această carte veți pătrunde dincolo de această ușă, ușă care nu se va mai închide niciodată! Cu cât veți aprofunda mai mult această carte cu atât mai mult veți pătrunde mai adânc dincolo, unde vi se vor deschide alte și alte căi, veți întâlni alte uși, veți căuta și veți primi cheile pentru a le deschide pe toate!
Ce se află dincolo de această ușă : CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA, Domnul nostru Isus Hristos, Fiul Domnului Dumnezeu. Miriam este cheia, așa a fost, este și va rămâne! Așa a hotărât El.
Dar o ușă marchează intrarea și ieșirea dintr-un edificiu, o clădire, în cazul nostru un Templu. Dar despre ce Templu este vorba? Aici este misterul și înțelepciunea! Și din nou Miriam ne aduce răspunsul: Templul suntem noi, fiecare în parte, trupul nostru, trupul nostru este Templul lui Dumnezeu, este locul în care există și se manifestă Scânteia Divină din noi, câtă vreme existăm pe planeta Pământ! Aici este misterul și înțelepciunea! În noi îl găsim pe Domnul Iisus, în noi este TOT! Nu trebuie să construim edificii impunătoare, temple din marmura cea mai scumpă și îmbrăcate în aur și argint pentru a-l căuta pe Dumnezeu. Dumnezeu este în noi! Noi nu formăm, ci suntem Biserica lui Dumnezeu, nu în exteriorul nostru, ci în interiorul nostru. Aici este misterul și înțelepciunea!
Ne spune autoarea:
„Legea Nouă are ca esență conștientizarea ca ființe, parte din TOTUL Dumnezeiesc.”
Practic nu pot spune că am citit-o pe Miriam, am văzut-o și auzit-o, pe Ea, pe Toți ceilalți, am văzut și am auzit, am fost parte la toate acele momente, am fost transpus acolo, am trăit alături de Ea și de Ei. M-am bucurat și am plâns alături de Ea și de Ei.
Acordându-i importanța și respectul cuvenit, lecturând-o în tihnă, pătrunzând nu numai litera, dar și spiritul acestei cărți, veți ajunge, cu siguranță, să aveți aceleași trăiri pe care le-am avut eu și cu siguranță și cei care au citit deja această Carte.
Ceea ce m-a frapat lecturând Miriam, trăind acolo cu Ei, a fost asemănarea izbitoare între acele vremuri cu aceste vremuri contemporane. O lume divizată politic, religios, economic, o lume trăind în cea mai mare parte a sa în iluzie și deziluzie, în derivă, în neștiință, pe alocuri în căutare, pe alocuri cu oameni, citez: “(…)însetați după Adevăr și flămânzi după Lumină.” Parcă nimic nu este schimbat. Atunci și Acum. Doar poate peisajele s-au schimbat. Orașele arată altfel, drumurile, mijloacele de transport și îmbrăcămintea sunt altfel, atât. Oamenii sunt la fel! Și au trecut peste noi 2000 de ani de Creștinism!”
2000 de ani în care Adevărul a fost ascuns sau pierdut. Ne spune autoarea:
“Am scris Miriam din dorința de a prezenta lumii adevărul religios, ignorat două mii de ani, ascuns sau neștiut, căci lumii nu-i poți da ceea ce ea nu vrea să primească, îi poți însă arăta, iar această libertate nu ți-o poate lua nimeni. Dacă-i arăți lumii adevărul ea s-ar putea să nu vrea să-l vadă, dar o poți forța să-l privească, iar dacă-i vorbești de libertatea ta, o să vrea să ți-o îngrădească.”
precum și
“(…) acesta nu este adevărul nostru, ci adevărul Adevărului, cum el nu ne va aparține niciodată nouă, ci va face parte din noi.
Recenzie scrisă de Răzvan Gabriel.
Multumesc pentru ce ne oferi, te iubesc
Drumul cel “drept”, Calea catre Tatal Ceresc – nu poate fi alta decat cea a lucrurilor cat mai apropiate de ceea ce se poate intelege prin simplu, firesc, natural, pur, sincer; tot ceea ce constituie Sinele, atunci cand este descoperit si simtit – increderea si starea de bine controlata, generate in acel moment, depasesc incomparabil efectul celor mai alese aprecieri primite!
Evenimentele relatate in Cartea “Miriam” arata, si demonstreaza, cat de directa si nemijlocita este legatura oamenilor cu tot ce tine de Divinitate, cu latura spirituala, legatura intre lumea vazuta, cu existenta ei limitata, si lumea nevazuta – neingradita; si de aici impresionant, direct proportional – cat de putine ne sunt necesare in plan material, pentru a “urca” cat de mult in plan spiritual; cat de limitata este puterea fizica, fata de “forta energie-gand…” – intradevar covarsitor!
Sentimentul la finalul parcurgerii Cartii este unul de dor continuu.., intampinat de nerabdarea Fortei Ceresti si Creatoare intru unificare unanima cu ceea ce am fost si candva vom fi din nou!
Ceea ce cred ca se poate intelege: Prin Iubire vom intampina Lumina!
Cele doua reprezinta esenta vietii, in ambele sensuri figurat/propriu:
– cand suntem fericiti, le simtim!
– cand avem probleme, cautam ca adevarul sa iasa la iveala, sa se faca “Lumina” – si cu aceasta speranta, apare si rezolvarea, implicit bucuria ce vrem a o impartasi cu cei din jur, fie ca ne sunt ei chiar si straini, generand “Iubire”!
Se pare ca independent de cat constientizam, interiorul nostru tinde a se apropia cat mai mult de infinita Lumina si Iubire Divina, precum copilul de mama sa, si a prinde “mana permanent intinsa” de Sus. Asa cum au construit si au mentinut aceasta primordiala legatura, Aceia – Cei redescoperiti in “Miriam” – asa fiecare om al planetei inteleg ca are un rol in consolidarea ei…si se pare ca suntem ajutati; se pare ca primim, si tot primim… si-n trup (ex: Autoarea Cartii “Miriam”), si-n spirit (ex: prin ideile bune), pana vom “uni” Cerul cu Pamantul … “precum in Cer, asa si pe Pamant… – nu are cum sa existe decat o singura Sansa: a Luminii si a Iubirii, cred ca orice altceva nu constituie si nu poate fi numit Sansa!