Micuţul nu a articulat vreun cuvânt până la vârsta de cinci ani. După terapia cu Maria Ciobanu, Rareş merge la grădiniţă şi îşi impresionează zi de zi educatoarea cu talentul artistic pe care îl are
Câtă disperare poate pătrunde în sufletul unui părinte atunci când copilul său a împlinit vârsta de patru anişori şi nu a rostit încă niciun cuvânt? Cât de speriat poate fi acel părinte când vede că micuţul căruia i-a dat viaţă devine extrem de agresiv, dezvoltă stereotipii specifice unui copil cu întârziere mintală? Toate aceste trăiri, completate de mustrări de conştiinţă că poate a greşit cu ceva, le-a încercat Angela Floroiu, o mamă care a renunţat şi la serviciu, şi la îndeletnicirile casnice, doar pentru a-şi vedea băieţelul purtându-se normal, doar pentru a-l auzi spunându-i „mamă”. După trei ani cumpliţi, visul Angelei Floroiu s-a împlinit! Mulţumită unor şedinţe de bioenergie, micuţul Rareş a început să îşi strige părinţii, ba chiar să le şi spună poveştile pe care doamna edu­catoare i le citeşte la grădiniţă.
S-au îngrijorat când Rareş a făcut 3 ani
Angela Floroiu, de profesie gestionar la o firmă din Curtea de Argeş, a fost una dintre cele mai fericite femei în urmă cu cinci ani şi jumătate, când i-a dat viaţă micuţului Rareş. Au trecut mai bine de doi ani de la naştere, iar copilul nu încerca să articuleze nici măcar un cuvânt. Deşi toţi apropiaţii o sfătuiau să mai aştepte, spunându-i că nu e încă târziu, în sufletul Angelei încolţise deja certitudinea că băiatul are ceva. Fiindcă nu putea vorbi, Rareş era extrem de agitat, deseori agresiv, scotea ţipete stridente, se lovea cu capul de masă, ba chiar, de multe ori, fixa câte un punct în tavan şi rămânea cu privirea pierdută ore în şir. Când a împlinit trei ani, părinţii l-au dus la Pediatrie, diagnosticul venit de aici fiind acela de „întârzieri mintale”.
Diagnosticat la Bucureşti cu autism
L-am cunoscut şi noi pe Rareş în momentul în care mama lui a fost de acord să ne împărtăşească drama prin care au trecut împreună. A făcut un efort vizibil, dar totuşi a reuşit să ne spună cum îl cheamă. La prima vedere, pare un băieţel perfect sănătos, cu o privire inteligentă. Mama ne-a povestit că după vizita la Pediatrie, următorul pas a fost Centrul de zi din Curtea de Argeş, unde băiatul a făcut terapie cu medici şi psihologi, însă fără prea mari rezultate. A urmat vizita la un psiholog renumit de la Spitalul Alexandru Obreja din Bucureşti, unde verdictul dat de medic a fost cutremurător: autism.
„Doamna Maria a apărut ca un semn“
„Eram disperaţi. Ce auzeam, acolo ne duceam! Nu vă spun câte complexe de conştiinţă mi-am făcut, prin câte biserici m-am rugat… Mă gândeam că poate am greşit noi cu ceva, că am comis vreun păcat fatal şi acum plăteşte copilul pentru greşelile noastre… Nu ne-am pierdut însă credinţa în bunul Dumnezeu, iar El ne-a trimis un semn. Printr-o cunoştinţă am reuşit să ajung la doamna Maria şi dumneaei mi-a făcut copilul bine”, povesteşte mama băiatului. A mers la cabi­netul de parapsihologie al Mariei Ciobanu în septembrie 2010, când micuţul avea deja aproape cinci ani. De cum l-a văzut, bioenergoterapeutul a liniştit-o pe mamă, spunându-i că îl va face pe Rareş să vorbească. Şi chiar a reuşit, după primele trei luni de terapie, micuţul suferind o transformare evidentă. Şi, mai mult, deşi progresele au fost vizibile, bioenergoterapeutul nu a luat niciun ban pentru tratamentul micuţului.
Înzestrat cu talent artistic
Pentru că tratamentul cu bioenergie a dat roade destul de curând, mama lui Rareş spune că nu ştie cum ar putea vreodată să se revanşeze faţă de Maria Ciobanu. Mulţumită puterilor vindecătoare ale acesteia, copilul se îndreaptă astăzi cu paşi repezi spre o copilărie absolut normală. „Spune «mama», «tata», ne strigă, ne răspunde, acum face la oliţă, deşi când am venit la cabinet, am venit cu scutece… Merge şi la grădiniţă, unde s-a împrietenit cu toţi copiii. Acum reacţionează şi se comportă ca un copil aproape normal, iar educatoarea lui are numai cuvinte de laudă la adresa lui. Să vedeţi ce talent are la pictură şi cât de uşor ne povesteşte în detaliu basmele pe care le aude la grădiniţă!”, explică, cu mândrie în glas şi cu lacrimi în ochi, Angela Floroiu.