O alta planta cu mare importanta in fitoterapie este afinul ( Vaccinium myrtillus ) care face parte din familia Ericaceae. Afinul este un arbust mic la care tulpina este verde, ajunge la 30 – 60 cm inaltime si prezinta ramuri anguloase. Frunzele sunt mici si ovale, de culoare verde pe ambele parti si sunt crestate pe margini ( denticulate ). Florile pot avea mai multe culori: verzui – rosietice, albe sau rose si au petalele unite sub forma de clopotel, fiind dispuse cate una sau doua la subtioara frunzelor. Perioada de inflorire a afinului este in lunile mai – iunie. Fructul are denumirea de afina si este o baca de culoare  albastru inchis pana spre indigo, are o forma sferica cu un diametru de 0,5 – 0,7 cm. Fructul zemos este cel mai cautat din cauza proprietatilor lui in fitoterapie si are o aroma placuta si un gust dulce – acrisor.

Zona in care poate fi gasit afinul sunt padurile de conifere,  solurile bogate in silicati, pajistile montane si stancariile. Ii place zona inalta, cel mai bine dezvoltandu-se la inaltimi de 1700 – 2500 de metrii.

Recoltarea

Frunzele se culeg incepand cu luna mai si terminand cu octombrie, iar fructele se culeg cand acestea au ajuns la maturitate, in general din luna iulie si pana in septembrie.

Substantele cu valoare in fitoterapie continute de afin

Fructele au in componenta lor tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, E, PP, substante bacteriostatice si acizii: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic si lactic.

Frunzele  contin arbutina, tanin, derivati flavonici, derivati antocianici, hidrochinona, mirtilina, ericolina, neomirtilina  si altele.

Actiuni terapeutice

Actiunile terapeutice ale afinului sunt vaste iar principiile active se gasesc in fructe si in frunza. Afinul are proprietati astringente, bacteriostatice, antiseptice, scade cantitatea de zahar din sange fiind un bun adjuvant in diabet, este un foarte bun antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, cicatrizant si imbunatateste vederea pe timp de noapte. Proprietatile antioxidante ale acestei plante se gasesc in cea mai mare cantitate in fructele proaspete, apoi in cele uscate si mai putine in cele congelate. Prin orice fel de preparare termica aceste proprietati se pierd. Pentru ca aceste delicatese cu care ne trateaza natura sa isi faca efectul si din punct de vedere terapeutic, este recomandat ca doza minima care sa fie ingerata zilnic sa fie de 150 de grame, doza recomandata pentru toate fructele de padure.

Cura cu afine

Pentru ca aceste fructe sa ne ajute in diferite afectiuni preventiv si nu numai, trebuie sa avem in vedere o cura cu afine. Este recomandat sa se consume intre 200 si 400 de grame de afine zilnic, cu 30 de minute inainte de mese. Cura cu afine poate dura intre o saptamana si o luna.

Afinele uscate

Uscarea afinelor se face la o temperatura de sub 50 grade C in uscatoare speciale sau in cuptor. Deshidratarea lor trebuie sa fie rapida pentru a nu intra in fermentatie dar la o temperatura scazuta pentru a nu isi pierde principiile active. Se pot pastra in locuri racoroase si intunecoase in pungi de hartie.

Pulberea de afine

Pulberea se obtine din macinarea in rasnita electrica a afinelor uscate si se administreaza cate 4 – 6 lingurite pe stomacul gol.

Maceratul la rece

Se obtine din 2 -3 lingurite de pulbere de afine peste care se toarna 250 ml de apa calduta care nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Amestecul se tine opt ore la temperatura camerei dupa care se consuma cu tot cu pulbere, indulcit cu miere de albine lichida.

Alte produse obtinute din afine

Din frunzele de afin se prepara ceai sub forma de infuzie care are si el o multime de proprietati in fitoterapie. Dulceturile, siropurile si afinata pe langa prprietatile nutritive deasemenea au si proprietati terapeutice.