Generalitati

Coada calului, bradisorul, barba ursului, coada manzului sau coada pisicii este o planta considerata ca fiind o fosila vie, ea dateaza din devonian. Face parte din familia Equisetaceae si numele ei stiintific este Equisetum arvense. Este o planta erbacee, perena si prezinta in pamant un rizom articulat sau adesea tuberculat. De pe rizom se desprind doua forme de tulpini aeriene.

Tulpinile fertile, neasimilatoare, cresc primavara si ajung la 5 -15 cm lungime si  nu prezinta ramificatii. Sunt de culoare bruna, prezinta noduri unde au frunze verticilate care se unesc intr-o teaca cu marginea dintata. In varful plantei exista un spic care produce spori.

Tulpinile sterile, asimilatoare, ajung la o inaltime de 20 -25 de cm si apar mai tarziu decat cele fertile, pe la mijlocul primaverii. La nodurile tulpinei prezinta frunze uninerve, verticilate, unite printr-o teaca, dar si ramuri verticilate cu aceiasi morfologie ca si tulpina. Aceste tulpini sterile au rol de a produce substante de rezerva care se depoziteaza in rizomi si vor hrani urmatoarea tulpina fertila.

Arealul de crestere si recoltarea

Aceasta planta se gaseste pe campuri, terasamentele cailor ferate, povarnisuri, in paduri si liziere. Recoltarea optima se face incepand cu luna mai cand planta se apropie de maturitate. Tulpinile se recolteaza prin taiere pentru ca planta sa se poata reface in anul urmator. Inainte de a se usca, planta trebuie tinuta 2 ore pentru a nu se incinge. Culegerea se face in zilele insorite pentru ca a pierdut deja multa apa iar principiile active se afla in concentratie mai mare in planta. Tulpinile plantei se usuca in locuri umbroase si bine aerisite intr-un strat de maxim 6 cm grosime si trebuie intoarse de pe o parte pe alta macar o data pe zi.  Cand masa vegetala devine rigida si se rupe usor, procesul de uscare s-a incheiat si planta poate fi depozitata in pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de pana la doi ani. Varietatea care creste pe pamanturi argiloase este cea mai buna de cules deoarece contine o cantitate mare de acid silicic (pana la 16%) care are un efect curativ foarte bun. Este de evitat, ca la orice planta medicinala de altfel, culegerea de pe soluri poluate sau care au fost contaminate cu produse chimice folosite in scopul agriculturii.

Produse terapeutice obtinute din coada calului

1. Pulberea de coada calului

Se obtine prin macinarea in rasnita electrica a partii aeriene si uscate a plantei. Pulberea se poate depozita in recipiente bine inchise, in locuri intunecoase pentru ca principiile active sa nu se deterioreze. Se administreaza cate o lingurita rasa de trei sau de patru ori pe zi in cure de trei luni. La afectiunile acute cum ar fi gastrita hiperacuta sau hemoragii se pot lua maxim sase lingurite pe zi.

2. Infuzia combinata

Pentru a obtine acest produs avem nevoie de intre 4 si sase lingurite de pulbere de coada calului care se lasa la macerat timp de opt ore in 250 ml de apa rece, dupa care se strecoara. Planta ramasa dupa strecurare se opareste cu alti 250 ml de apa fierbinte, se lasa sa se raceasca si se strecoara, dupa care cele doua lichide se combina. Solutia obtinuta este dedicata, mai ales uzului extern pentru spalaturi si compresii, fiind un foarte bun diuretic, antiseptic, cicatrizant, tonifiant pentru tesuturi si inhibator pentru bacterii.

3. Tinctura de coada calului

Se pune intr-un recipient care se poate inchide ermetic 20 de linguri de pulbere de coada calului peste care se toarna jumatate de litru de alcool alimentar de 50 de grade si se lasa preparatul la macerat in loc calduros. Dupa filtrare, tinctura obtinuta se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare. Administrarea se face de 4 – 6 ori pe zi cate o lingurita diluata cu o cantitate mica de apa.

4. Cataplasma

Din cateva tulpini uscate de coada calului lasate la inmuiat 1-2 ore in apa calda (  40-50 grade C ) se face o cataplasma care se aplica pe locul afectat timp de o ora, acoperite cu tifon.

5. Sucul de coada calului

Acest produs se obtine doar din planta proaspata care se toaca marunt pana ce obtinem 30 grame de tocatura. Tocatura se pune intr-un vas cu 30 ml de apa si se lasa la macerat 30 de minute dupa care se strecoara si se obtine un lichid verzui cu miros specific. Solutia obtinuta se poate folosi atat pe intern cat si extern.