Urzica este o planta erbacee care face parte din familia Urticaceae. Partea de sub pamant a plantei este un rizom in forma de cilindru, subtire, de culoare brun deschisa care prezinta numeroase radacini subtiri. Tulpina este in patru muchii, iar pe ea sunt dispuse frunzele. Frunzele sunt opuse, de forma ovala, dintate pe margini si sunt acoperite pe toata suprafanta lor cu perisori urticanti care in contact cu pielea produc mancarimi si basici. Florile sunt dioice, existand planta femela si planta mascul. Semintele sunt niste nucule ovale de culoare verzui.

Urzica este o planta foarte raspandita pe toata suprafata globului terestru, singurele zone in care nu se gaseste fiind zonele arctice si sudul si centrul Africii. Proprietatile ei in fitoterapie sunt cunoscute inca din antichitate, cand era folosita ca medicament in diferite afectiuni ale organismului uman. Cele mai potente parti ale plantei din punct de vedere fitoterapeutic sunt frunzele si partea aeriana a plantei cat timp este tanara, se recolteaza inainte de inflorire, si radacina care se recolteaza toamna tarziu si se usuca la soare.

Compozitie

In compozitia acestei plante intalnim carotenoide, adica provitamine A, care au proprietatea de a regenera pielea si mucoasele, au rol antioxidant; clorofila, vitaminele B2, C, K; acid pantotenic; acid folic; serotonina; histamina; acetilcolina; flavone; taninuri ( cu efect cicatrizant ); lectine; uleiuri volatile; esteri; fenoli etc. Frunzele tinere care inca nu contin substante vezicante au un mare continut de minerale: acid salicilic, saruri de fier, magneziu, sodiu, mangan, potasiu, fosfor si sulfati. Perisori responsabili de iritarea pielii au in componenta lor rasini si o substanta vezicanta – acid formic, o enzima si o toxialbumina, care se distruge la uscarea plantei.

Actiuni terapeutice

Din cauza continutului de acid folic, acid pantotenic si protoporfirine are proprietati hematopoietice, adica sa stimuleze sinteza globulelor rosii.

Vitamina K si taninurile ii dau   proprietatea de a fi hemostatica. Taninul face ca aceasta planta sa fie si un bun antidiareic. Mai are proprietati diuretice, stimuleaza producerea insulinei, are proprietati antiimflamatoare, stimuleaza secretia laptelui la femeile care alapteaza, este antialergica, expectoranta, antitusiva si stimuleaza circulatia sangelui.

Pentru uz intern se foloseste sub forma de pulbere sublingual, macerat sau tinctura si este indicata pentru: anemie ( in combinatie cu catina), alergii  ( in combinatie cu trei frati patati sau frunzele de mesteacan ), artrita si reumatism, guta, diabet zaharat ( in combinatie cu frunze de dud si afin ), sangerari nazale si gingivale, diaree, litiaza renala, afectiuni cardio-vasculare, hipertensiune arteriala, tahicardie, acnee, seboree etc.

Pentru uz extern se foloseste sub forma de cataplasme cu macerat sau bai. Urzica este eficienta in cazul plagilor superficiale, a eczemelor si urticariei.

Urzica combinata cu radacina de brusture si frunzele de mesteacan actioneaza impotriva matretii si opreste caderea parului. In acest caz trebuie clatit parul dupa spalare cu macerat obtinut din cele trei plante. O alta alternativa in aceste cazuri este frictionarea pielii scalpului cu tinctura alcoolica obtinuta din urzica.

In urma studiilor si cercetarilor intreprinse in ultima perioada de timp s-a constatat eficienta urzicii in tratarea afectiunilor prostatei  si a proprietatilor ei antivirale.

Mod de administrare

Prima data, urzica, a fost folosita de catre oameni ca aliment din cauza gustului ei placut. Treptat insa s-au descoperit si efectele ei terapeutice si de atunci este una dintre plantele cele mai folosite in fitoterapie pentru tratarea diferitelor afectiuni.

Pentru a profita de capacitatile depurative si mineralizante ale urzicii proaspte trebuie preparat un macerat sau un suc. Sucul se obtine cu ajutorul unui storcator electric si se consuma pana la trei lingurite diluate cu putina apa cat mai pura. Maceratul se obtine din urzici tocate marunt care se lasa intr-un vas cu apa timp de 7 ore dupa care se storc bine. Din lichidul obtinut se consuma cate o lingura de trei ori pe zi cu putina apa. Poate fi stocat 1 -2 zile, dar este indicat sa se consume in ziua in care a fost facut pentru ca principiile active din planta sa fie la maximum din capacitate.

Planta de urzica uscata se foloseste sub forma de pulbere sau de macerat. Cea mai eficienta forma de administrare a pulberii este sublingual. Pulberea se obtine cu ajutorul unei rasnite electrice, dupa care se cerne cu sita fina. Din aceasta pudra se administreaza de patru ori pe zi la intervale regulate. Administrarea se face cu minim 30 de minute inainte de masa sau la o ora dupa masa si se tin sub limba 15 – 20 de minute, dupa care se inghite cu apa de izvor sau apa plata.

Maceratul se obtine din 2 linguri pline de pulbere de urzica la un litru de apa plata sau de izvor, dupa care se lasa 7-8 ore la temperatura camerei. Lichidul obtinut dupa strecurare se consuma intre mese cu inghitituri mici. Maceratele folosite pentru uz extern trebuie sa fie mai concentrate, din aceasta cauza se pun 7 linguri de pulbere la un litru de apa.