Armurariul sau Silybum marianum este o planta care face parte din familia Asteraceae si creste in ziua de azi in toata lumea cu toate ca intitial putea fi intalnita doar in Europa sudica si in Asia. Este o planta cu tepi, creste pana la 1 m inaltime, are tulpini si frunze de un verde sters, flori rosietice care fac seminte cu gust amarui. Cu toate ca este un simplu scaiete, este una dintre plantele medicinale cele mai utilizate in toata lumea. Principala cauza pentru care armurariul este atat de utilizat in fitoterapie este faptul ca semintele lui au anumite substante care au un efect miraculos aspura ficatului. Pe langa acestea este si un anti-toxic de mare clasa, ajutand organismul uman sa reziste in urma intoxicarilor, de la intoxicatiile cu ciuperci si pana la gaze industriale sau metale grele.

Nisa ecologica a armurariului

In tara noastra este o planta exclusiv de cultura care creste in zonele calde ale tarii cum ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei si Subcarpatii sudici. In trecut in tara noastra se cultivau suprafete intinse din aceasta planta, fiind obtinut si un soi original numit Armurariu de Prahova – foarte bogat in silimarina, care este si substanta activa principala. Astazi suprafetele cultivate in tara noastra sunt foarte mici, totul reducandu-se la particularii care il cresc pe suprafete mici. Principala sursa de a face rost de aceasta planta sunt farmaciile fitosanitare unde se gasesc preparate sub forma de tincturi sau ceaiuri. Inainte de a procura ceaiul de armurariu trebuie verificat termenul de valabilitate deoarece este o planta cu principii active foarte sensibile si isi pierde proprietatile terapeutice odata cu trecerea timpului.

Ceaiul de armurariu

La aceasta planta, ceaiul este cea mai neinspirata metoda de folositre deoarece flavonoidele din compozitia armurariului se degradeaza foarte puternic in contact cu apa clocotita.

Pulberea de armurariu

Se obtine cel mai usor cu ajutorul rasnitei electrice, dupa care trebuie sa fie cernut printr-o sita fina cum ar fia cea dedicata fainei de grau. Situatia ideala este de a face aceasta operatiune cu 15 – 20 de minute inainte de a fi consumat pentru ca oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Alternativa este de a pastra pulberea in loc racoros si intunecos intr-un recipient inchis ermetic, dar nu mai mult de 4 – 5 zile. Se administreaza cate o lingurita rasa de pulbere de patru ori pe zi, pe nemancate. Pulberea se tine sub limba 10 – 15 minute si se inghite apoi cu apa.

Tinctura de armurariu

Acest produs este cel mai recomandat daca vreti sa il pastrati mai mult timp deoarece isi pastreaza proprietatile terapeutice pana la 2 ani. Pentru prepararea tincturii aveti nevoie de 20 de linguri de pulbere formata din seminte si frunze de armurariu, care se pun intr-un borcan. Peste pulbere se toarna alcool alimentar de 50 de grade pana se ridica cu doua degete deasupra pulberii. In tot acest timp se amesteca tot timpul solutia. Dupa aceasta se inchide ermetic borcanul si se lasa la macerat timp de 2 saptamani. Dupa strecurare, extractul obtinut se depoziteaza in sticlute mici, inchise la culoare in care se poate pastra in locuri racoroase si intunecoase pana la doi ani. Se administreaza o lingurita de patru ori pe zi.

Infuzia combinata de armurariu

Doua lingurite de pulbere de armurariu se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se strecoara. Pulberea ramasa in urma strecurarii se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte, dupa care se lasa la racit. Cele doua jumatati de cana se combina in momentul in care cea de a doua s-a racit si se consuma inainte de masa. Doza recomandata este de trei cani pe zi.

Cataplasma

Se obtine din 2 sau 3 linguri de pulbere din seminte de armurariu care se amesteca cu apa calduta pana ce formeaza o pasta care va fi aplicata peste locurile afectate. Deasupra se leaga un tifon curat si se tine asa timp de 2 -3 ore minim.