Rugăciunea stăruitoare este solia nădejdii, ea este comunicarea Eului nostru cu spiritul divin. În raport cu persoana care săvârșește rugăciunea și cu numărul celor care iau parte la ea și de locul unde se face, deosebim rugăciunea particulară și rugăciunea bisericească sau, altfel spus, cultul particular și cultul public comun.  Rugăciunea este ridicarea minții și a voinței noastre către Dumnezeu sau, altfel spus, vorbirea spiritului nostru cu Dumnezeu. Pentru atingerea acestui scop, trebuie să ne concentrăm gândul numai spre Dumnezeu și sa alungăm orice alte gânduri. Nu este suficient  numai să cugeți la El, căci și demonii cugetă la Dumnezeu, dar nu se roagă.

7 Moduri de a te Ruga Pentru a Face Rugăciunea mai Puternică

Modul #1. Rugăciunea particulară

Rugăciunea particulară se face de fiecare, singur sau împreună cu ai săi, în orice loc și în orice timp, citind rugăciunea gata făcută sau concepută prin taina inimii sale. Nu contează cum te rogi și unde, important este să transmiți prin emoția rugăciunii tale ceea ce îți dorești, oricum Dumnezeu este aproape de tine. El este lângă noi, în noi, orice exprimare a noastră față de Divinitate este cuantificată și arhivată. Nu contează ce spui, cum te exprimi, în cuvinte, în versuri sau chiar în gânduri, important este intensitatea exprimării care face rugăciunea mai puternică.

Dacă îl întrebai pe Papa-Efrem Katunakiotul, unul din cel mai important duhovnic care a trăit pe Muntele Athos,  cum să faci Rugăciunea lui Iisus, ţi-ar fi spus să faci mai întâi propria ta rugăciune în inimă, să-ţi deschizi inima, să vorbeşti cu multă dulceaţă cu Hristos, cu Maica Domnului – „Măicuţa” noastră, după cum o numea el – şi apoi să începi Rugăciunea. Toţi vorbesc cu Hristos folosind cuvintele lor, potrivit cu constituţia lor lăuntrică şi cu inima lor. Nu-i poţi lipsi de asta.

Dar, ca să spunem adevărul, rugăciunea aceasta particulară, exprimă de obicei, expresia simţămintelor noastre, a trebuinţelor noastre, a problemelor noastre, a bucuriei noastre, a întristării noastre. Desigur, Dumnezeu le primeşte pe toate, chiar şi fărâmiturile.

Modul #2. Semnul Crucii

În timpul rugăciunii, se face semnul crucii, stăm in genunchi sau ridicâm mainile pentru a spori evlavia noastră lăuntrică și a 0 face văzută. Făcând semnul crucii, facem 0 mărturisire de credință față de divinitate. Semnul crucii ocrotește de relele trupești, alungă spiritele diavolești și ne ocrotește de uneltirile lor.

 Semnul crucii este un gest ritual simbolic care marchează cele patru direcții ale Crucii de pe Golgota. El arată și iubirea lui Dumnezeu de către om cu toată inima, cu tot sufletul, mintea și cu toată puterea sa. Semnul crucii este făcut cel mai adesea atunci când se rostește numele Sfintei Treimi, ca semn de evlavie față de un sfânt, un obiect sau o persoană sfințite, la începutul sau la sfârșitul rugăciunii, pentru a arăta smerenie sau aprobare sau în numeroase alte ocazii diferite, în funcție și de practica locală/națională sau de evlavia personală. Unii creștini ortodocși fac semnul crucii chiar de mai mult de o sută de ori în timpul unei slujbe mai lungi sau al Sfintei Liturghii.

Cele patru puncte ale semnului crucii

1. În numele Tatălui

2. și al Fiului

3. și al Sfântului Duh

4. Amin

În general, în practica ortodoxă este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte, apoi coboară spre piept; de acolo, mâna merge către umărul drept, iar apoi ea merge orizontal către umărul stâng. În timp ce se face semnul crucii, se rostește „în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), „și al Fiului” (când mâna coboară pe piept), „și al Sfântului Duh. Amin” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt). Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime, cele trei Persoane împărtășind aceeași Esență (natură). Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei reprezintă dubla natură, umană și divină, reunite în persoana Domnului Iisus Hristos.

Modul #3. Rugăciunea cântată

lndiferent dacă rugăciunea se face in gând sau cu glas tare, ea are aceeași însemnatate, dar rugăciunea cântată este foarte puternică. Prin rugă se urmăresc trei scopuri: să-L lăudăm pe Dumnezeu, să-l mulțumim sau să-I cerem ceva.

Vibrația muzicii sau a cântecului rugăciunii este de o intensitate aparte, ea se simte prin toți porii corpului nostru, ea emană iubire și lumină, iar asta nu îți aduce decât o stare de liniște sufletească intensă.

Rugăciunea cântată este o foarte puternică rugăciune rostită cu glas tare.
Când suntem adânc miscați, dăm glas simțirii prin cântare; deci cântecul religios este o rugăciune minunată. El ajută mintea să zboare la Dumnezeu. Dar cea mai importantă mențiune a cântării în Noul Testament, este cea care succede cuvintele Mântuitorului. Mențiunea are o dublă semnificație. Mai întâi, pentru că Mântuitorul împreună cu apostolii lasă omenirii creștine exemplul rugăciunii cântate în cel mai important moment al slujbei liturgice. Apoi, pentru că prin cântecele abordate, se deschide poarta spre prețuirea tradiției intonării psalmilor, a laudelor și a căntecelor de slavă către Dumnezeu, practicate de poporul iudeu.

Modul #4. Rugăciunea de mulțumire

Prin rugăciunea de mulțumire arătăm că ne aducem aminte cu mulțumire și cu dragoste de toate binefacerile primite de la Dumnezeu. Rugăciunea lui Noe la ieșirea din corabie a fost de mulțumire (Facerea VIII 19). Rugăciune de mulțumire a făcut și Israel la ieșirea din Egipt (IeșireaXV 1,21).

Este una din cele mai importante rugăciuni, este o rugăciune sinceră și este normal în primul rând să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat, și pentru tot ce-a făcut pentru noi.

Credincioșii încep întotdeuna să se roage cu „Doamne dă-mi!”. Mai rare sunt exemplele celor care încep rugăciunile cu Doamne îți mulțumesc că mi-ai dat!”.

Iată aici un exemplu de rugăciune de mulțumire:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea,

Care ai nemăsurata milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur,

aduc Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul robul Tău.

Te slăvesc, Te laud si Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și făcător de bine.

Și iarăți căzând înaintea Ta, îți mulțumesc ți cu smerenie mă rog nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri,

ca și de acum înainte să-mi dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele meu.

Izbăvește-mă de tot răul si necazul. Dăruiește-mi liniște.

Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc

și să grăiesc și să cânt cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Modul #5.Rugăciunea de cerere

Prin rugăciunea de cerere cerem puterii spirituale a lui Dumnezeu trebuințele vieții noastre sau îl rugăm să ne ierte păcatele noastre. Dumnezeu împlinește mai repede rugăciunile noastre când sunt însoțite de fapte bune și de post, când chemăm mijlocirea sfinților și când sunt făcute de mai mulți împreună. Dumnezeu nu împlinește rugăciunile când cerem ceva păgubitor și când nu suntem vrednici să fim ascultați. Prin rugăciune cel păcătos câștigă iertarea, căci -prin ea se coboară asupra noastră puterea spiritului, ea lucrează precum apa asupra focului. Cel ce nu se roagă cade ori în păcat și nu se poate mântui.

Rugăciunea Tatăl Nostru a fost concepută de Iisus (Matei VI, 913), ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage.

Edgar Cayce, celebrul medium american, a explicat puterea rugăciunii ,,Tatăl Nostru” în cartea sa ,,Fizica nucleară a minţii”.

,,În clipele cele mai grele ale vieţii mele, fără ca cineva să mă înveţe, cînd trăiam stări ale conştiinţei joase, deprimare, suferinţă, îndoială, frică, spuneam Tatăl nostru. De fapt cred că reuşeam să alung gîndurile negre repetînd la infinit această rugăciune. Şi miracolele au început să apară. ,,Tatăl Nostru” este rugăciunea pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, ori numai această cunoaştere, a provenienţei sale, ne vorbeşte de la sine despre puterea şi lumina sa.

Mulţi descîntă de deochi cu ,,Tatăl Nostru” şi efectul este întotdeauna imediat. Şi nu-i o pură întîmplare faptul simplu că ,,Tatăl Nostru” purifică şi parcă topeşte… orice energie tulbure care-l impresoară pe cel deocheat. De fapt, noi, cu toţii, sîntem ca şi deocheaţi cînd trăim astfel de stări. Sîntem ca într-un întuneric, ca într-o pîslă groasă de ceaţă, în stare de prizonieri. Mintea noastră şi energiile interioare sînt atunci închise în suferinţa mentală. Vedem cum ne gindim obsedant la un lucru, la un om, la o situaţie, ne cuprinde insomnia, teama paralizantă, ori îngrijorarea şi nemulţumirea, senzaţia că lumea este făcută numai din durere şi… nu mai ştim cum să ieşim de acolo. Spune ,,Tatăl Nostru” cînd nu te simţi bine. Cînd eşti îngrijorat peste măsură, ori nemuţtumit. Cînd simţi că urăşti, ori că nu mai poţi. Cind eşti deprimat, tulburat, ori nefericit. Cînd gîndul la ziua de mîine te copleşeşte spune ,,Tatăl Nostru„!…

Corespondenţa între versetele rugăciunii şi principalele glande endocrine stimulate:

– „TATĂL NOSTRU CARE EŞTI ÎN CERURI” acţionează asupra glandei pituitare, cu rol de declanşator al procesului;
– „SFINŢEASCĂ-SE NUMELE TĂU” acţionează asupra glandei pineale;
– „FIE IMPĂRĂŢIA TA” deschide tiroida şi reglează funcţia acesteia;
– „FACĂ-SE VOIA TA PRECUM ÎN CER” deschide tiroida;
– „AŞA ŞI PE PĂMÎNT” acţionează asupra timusului;
– „PÎINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI” deschide gonadele, glandele sexuale;
-„ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞELILE NOASTRE PRECUM ŞI NOI IERTĂM GREȘELILE GREŞIŢILOR NOŞTRI” acţionează asupra glandelor suprarenale;
– „ŞI NU NE LĂSA PE NOI ÎN ISPITĂ” acţionează asupra celulelor Lyden, celule secretoare de hormoni;
– „ŞI NE IZBĂVEŞTE DE CEL RĂU” acţionează din nou asupra timusului;
– „CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂŢIA” acţionează din nou asupra tiroidei;
– „ŞI PUTEREA” acţionează asupra glandei pineale;
– „ŞI MĂRIREA” redeschide pituitara;
– „AMIN” formula de închidere a acestor centrii energetici şi de reconectare la planul terestru.

Modul #6. Prosternarea (Metania)

Prosternarea, sau căderea cu fața la pământ, este rugăciunea care mărturisește umilința noastră in fața lui Dumnezeu, iar metania, care este 0 îngenunchere și apoi o ridicare repede, făcând semnul crucii, ar mărturisi că prin păcat am căzut, iar prin întruparea lui Hristos iarăși ne-am ridicat.

In literatura monahală, metania apare ca un obicei curent, intim legat de condiția de căință perpetuă proprie monahilor. Desemnată prin expresia „a pune metanie” (metanoian ballein), se pare că aceasta practică a inlocuit treptat îngenuncherea, mai arhaică. Ea nu se face numai în cazul in care un monah cere iertare altuia, ci e folosită și ca exercițiu spiritual (epitimia) dat monahului sau mireanului la Spovedanie.

Prin extensiune, se considera că ea trebuie să însoțească orice act săvărșit de către monahi: de la cererea unui cuvânt de mântuire până la simpla salutare. Ea e de asemenea un element fundamental al vieții ascetice private a monahului, al „canonului” sau personal, împreună cu recitarea de psalmi (psalmodia), ea reprezintă ceea ce unii Părinți numesc „rugăciunea trupească„:

„Celor care n-au dobândit adevărata rugăciune a inimii le ajuta mult silirea in rugăciunea trupească, adică ridicarea mâinilor, lovirea pieptului, privirea curată spre cer, zgomotul suspinelor, plecarea necontenită a genunchilor”.

Prin starea în picioare noi recunoaștem prezența lui Dumnezeu cu noi aici și acum. Noi, în mod real, stăm cu El și El cu noi, ca unii care am înviat din păcat și suntem gata să călătorim cu Domnul. Prin prosternare (metanie), prin plecarea capului și îngenunchere noi recunoaștem mareția transcendentă a lui Dumnezeu și micimea noastra în fața Lui. Ne asemănăm cu acel pescar de pe coasta Franței care folosea această simpla rugăciune veche: „Dumnezeule, marea este așa de mare și barca mea este așa de mică”. In timp ce omul e conștient de păcatele sale, se prosternează, fiindcă nu poate să mai stea drept și să privească în ochii lui Dumnezeu.

Modul #7. Rugăciunea colectivă

Cea mai puternică rugăciune este cea făcută in biserică, alături de alți credincioși. Biserica creștină a luat ființă în ziua cincizecimii, adică la cincizeci de zile după învierea lui Iisus, atunci când puterea spirituală a coborât deasupra fiecăruia dintre apostoli, materializându-se sub forma unor limbi de foc, dându-le acestora puterea de a vorbi in limbi diferite, pe care înainte de acest moment nu le cunoșteau, și de asemenea dându-le harul de a face minuni. În biserică, în timpul liturghiei, duhul sfânt coboară spre a lua contact direct cu credincioșii.

Se vede clar în acest tabel preluat de la avereabisericii.ro unde este încadrat cu roșu că tinerii în special se roagă des, mai des decât se duc la o slujbă religioasă și decât se spovedesc. Asta este un lucru îmbucurător și benefic în ascensiunea pe care trebuie să o aibă spiritualitatea în perioada următoare.

Este importanat pentru ca rugăciunea să fie puternică să fie rostită într-un grup de credincioși. Dar nu este imperios necesar ca acest grup de credincioși să fie sub acoperișul unei biserici. Sigur că acolo este un anumit mediu în care unii credincioși se simt evlavioși, dar și în alt mediu sau în natură rugăciunea poate să aibă aceiași parametrii ca în biserică. Duhul Sfânt, Tatăl Ceresc, există pretutindeni în jurul nostru iar mai ales, fiind împreună când ne conectăm la Ei, vibrația energetică a rugăciunii crește exponențial.

Puterea colectivă a unei rugăciuni este extrem de importantă pentru că proiecția pozitivă sau rugăciunea respectivă este mult mai mare din punct de vedere vibrațional și poate conta în echilibrul energetic spiritual al unor grupuri de persoane, comunități și de ce nu chiar al întregii societăți.

[divider style=”solid” top=”20″ bottom=”20″]

Resurse

• Rugaciunea – Piatra de incercare a tuturor lucrurilor – Teofil Paraian
• Rugaciunea, experienta vietii vesnice – Sofronie
• Conduita Vietii. Reflectii. Rugaciunea – Alexis Carrel
• Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant- Dumitru Stăniloaie
• Rugaciunea – Hans-Werner Schroeder
• Rugaciunea in lume – Pr. Stefanos ANAGNOSTOPOULOS

[divider style=”solid” top=”20″ bottom=”20″]

Dacă îți place infograficul meu te rog distribuie-l și prietenilor tăi, iar dacă mai ști despre alte moduri de a te ruga care se încadrează în parametrii descriși mai sus te rog scrie-mi mai jos la secțiunea comentarii.