[dropcap]C[/dropcap]âte persoane nu ar dori să prindă Lumina Divină, să aibe revelaţia lumii divine, să se simtă inspirate, să trăiască în extaz.

Și ne închipuim că trebuie să ne fie foarte greu să reuşim aceste lucruri.

În realitate, este foarte simplu, atât de simplu, încât dacă ni s-ar spune cum ar fi posibil, nu am crede.

Nu vom face nimic pentru a realiza aceasta şi nu vom cunoaşte niciodată splendorile lumii divine.

Exista o lumină fizică, naturală, si alta supranaturală, cea a lui Dumnezeu. Amândouă strălucesc, își trimit lumina în afara lor.

Și care este mai importantă decât toate cauzele dacă nu Cauza primă, Dumnezeu de la care pornesc toate?

Dumnezeu Se descoperă, în Noul Testament, drept lumina pură; spirituală, Lumina Divină „în care nu este nici un întuneric” (I Ioan 1, 5).

Am putea numi Noul Testament revelația lui Dumnezeu-Lumina.

Cuvântul  „revelație implică deja pe cel de „lumină”,  fiindcă revelația înseamnă ăratare, descoperire, și orice arătare se produce in Lumină.

Noul Testament, ca Legamânt făcut de Dumnezeu cu oamenii prin Fiul Său, este Revelația desăvârșită. Tocmai de aceea, era normal ca unul din atributele prototip ale lui Dumnezeu să fie Lumina.

În realitate Dumnezeu  este Lumină, El este mult mai mult decât aceasta. Nu putem să-L cunoaştem, nici măcar să ni-L imaginăm.

Dumnezeu este Lumină, dar fiindcă Lumina este prima emanaţie divină, ea conţine toate calităţile. Ea conține toate virtuţile lui Dumnezeu, şi nu putem să cunoaştem pe Dumnezeu decât prin intermediul Luminii.

Lumina Divină-Cel mai Simplu Exercițiu pentru a Beneficia de Lumină

Iată  exerciţiul pe care-l puteţi face: în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, de îndată ce aveţi la dispoziţie câteva minute:

Pasul 1. Gândiţi-vă la concentrarea pe Lumină:

Imaginați-vă că vă odihniţi în Lumină, că vă topiţi în lumină, vă impregnaţi cu ea… că întreg universul se scaldă în această lumină.

Pasul 2. Veţi simţi puţin câte puţin cum totul se reface în voi:

Veți simți că această Lumină vă aduce adevărata ştiinţă, pacea durabilă, echilibrul, puterea.

Pasul 3.  Gândiţi-vă la Lumina care străluceşte:

În loc să vă pierdeţi timpul cu tot felul de activităţi inutile să vă gândiți la Lumina care strălucește, la lumina care învigorează și care vă liniștește.

Nu veţi putea găsi niciodată sensul vieţii în afară de Lumină.

În momentul în care vedeţi clar, puteţi să faceţi orice vreţi, pe când, în întuneric puteţi să vă loviţi, să răsturnaţi obiecte, etc.

Majoritatea oamenilor însă n-au înţeles acest învăţământ al Luminii, ei fac totul în întuneric, vorbind simbolic, nu ştiu unde se află şi de aceea îşi sparg capul.

Trebuie să căutăm Lumina Divină, să ne concentrăm asupra ei, s-o bem, s-o mâncăm, s-o situăm deasupra tuturor comorilor pământului.

De îndată ce aveţi un moment liber, închideţi ochii şi concentraţi-vă pe această  imagine a Luminii care penetrează peste tot si aduce toate.

Puteţi pentru câteva secunde să vă imaginaţi această Lumină care scaldă întreg Universul.

Această lumină a fost denumită la început lumină astrală, fiindcă este comparabilă cu lumina stelelor.

HENRY LE SAUX , călugăr benedectin, nu i-a mai putut suporta intensitatea copleşitoare nici fizic, nici psihic. După un asemenea moment, el a scris: 

DUMNEZEU este mult prea mult o intensă şi copleşitoare lumină pentru a te mai putea menţine neschimbat în faţa Lui. Atunci aproape că dispari pur şi simplu absorbit în Sursa Supremă.

Dar deasupra acestei Lumini mai există o alta, mai subtilă.

Când medităm sau când ne aflăm  într-o stare intens spirituală, am simţit uneori că totul în noi devine luminos.

Este ca un soare care străluceşte în interior, ca şi cum nişte lămpi ar fi fost aprinse, şi să simţim ca şi cum această lumină ar ieşi prin faţa noastră.

De îndată ce ne înălţăm către gradele superioare de bunătate, de generozitate, de duioşie, de puritate, Lumina se naşte în noi, o vedem, totul străluceşte.

Dacă ne lăsăm pradă sentimentelor de gelozie, de egoism,  nici măcar nu e nevoie să vă privim într-o oglindă pentru a ne da seama.

Simţim fizic întunecimea pe faţa noastră.  Aici nu trebuie să generalizăm.

Când vedem o umbră pe faţa cuiva nu trebuie să ne imaginăm că este animat obligatoriu de sentimente sau intenţii necurate.

Dacă nu vedem şi alte elemente pentru a judeca, ne putem înşela.

Se poate ca altcineva din apropiere să producă o umbră pe faţa acelei persoane; nu ea este în întuneric, ci este un nor care trece sau un obiect care-şi proiectează umbra sa.

Şi, uneori, dacă faţa sa străluceşte, se poate datora tot unei alte persoane care se joacă cu oglinzile şi aceste oglinzi proiectează o lumină pe faţa sa.

Nu persoana însăşi a creat această lumină: o entitate a venit pentru o clipă asupra ei şi de îndată ce pleacă, lumina dispare.

Pentru a ne putea pronunţa asupra feţei cuiva, trebuie să fim capabili de a vedea dincolo de aparenţe.

Să luăm drept criteriu valabil faptul că după gândurile, sentimentele, dorinţele, proiectele şi intenţiile noastre, lumina din noi variază.

În realitate, pentru a ajunge să posedăm această lumină, importanţa iubirii este determinantă.

Când vom şti cum să înţelegem iubirea, cum să o manifestăm, cum s-o lăsăm să curgă prin noi, atunci vom deveni luminoşi.

Lumina Divină  din noi ne va ajuta. Dar trebuie să conștientizăm că am primit-o și că vom beneficia de ea.

Aici putem vorbi de trei etape:

• Mişcarea– corespunde activităţii produse de voinţă
• Căldura– corespunde sentimentului produs de inimă
• Lumina– corespunde gândului generat de intelect

În mod simbolic putem spune că, în domeniul iubirii, oamenii se opresc la mişcare.

Această mişcare produce căldura, dar ei trebuie să depăşească acest stadiu al simplei senzaţii pentru a merge mai departe, până la Lumină.

Iubirea poate să-i conducă până acolo, cu condiţia să nu se limiteze s-o considere exclusiv ca pe o efervescenţă agreabilă.

Există o întreagă ştiinţă care ne învață  cum să producem  Lumina.

Pentru aceasta nu trebuie să căutăm numai plăcerea, fiindcă plăcerea absoarbe toate energiile şi împiedică lumina să izbucnească.

Când medităm în linişte, să lăsăm la o parte toate preocupările noastre, să ne concentrăm asupra Luminii ca şi cum totul ar depinde de ea, ca şi cum însăşi viaţa noastră ar depinde de ea.

Gândiţi că este ultimul nostru moment, că trebuie să părăsim pământul şi că numai Lumina ne poate salva şi să stăm legaţi de ea.

Lumina … nimic altceva nu trebuie să conteze. Este cel mai minunat exerciţiu din câte există.

Vă puteţi imagina această Lumină albă, incandescentă.

Dar este preferabil să fie albă, fiindcă lumina albă le rezumă, le răneşte pe toate celelalte.

Pe 15 august 1973, HENRY LE SAUX  a scris:

Am descoperit extaziat Graalul! El nu este nici departe, nici aproape, el este în realitate în afara tuturor locurilor… este zborul spre divinele înălţimi, trezirea deplină… iar căutarea încetează atunci când l-ai găsit.

Prin această lumină albă puteţi avea tot:

• puterea violetului
• forța indigoului
• pacea şi adevărul albastrului,
• bogăţia şi întinerirea atentă a verdelui
• înţelegerea şi cunoaşterea galbenului
• sănătatea, vigoarea, vitalitatea portocaliului
• forţa, activitatea şi dinamismul roşului

Dar mai întâi de toate ea trebuie să fie albă.

Când vom reuşi să ne concentrăm asupra luminii,  ne simţim ca un ocean care vibrează, palpită, freamătă sau unde totul este pace, fericire, bucurie.

Începem să simţiţm că acestă lumină este totodată un parfum şi o muzică. Acea muzică cosmică pe care o numim muzica sferelor, cântecul a tot ce există în Univers.

Nu există lucrare mai demnă, mai glorioasă, mai puternică acela de a ne da criterii care să ne permită să ne transformăm viaţa, adică să putem intra în noua viaţă.

Cele şapte lumini(culori) menționate mai înainte sunt cele şapte culori, şi cum spuneam fiecăruia îin corespunde o virtute.

Dar trebuie ştiut că fiecare greşeală pe care omul o comite diminuează în el puterea care corespunde uneia din aceste culori.

Este aproape inutil să lucrăm cu Lumina şi culorile pentru a obţine puteri spirituale. Trebuie să le sustinem în noi înşine prin virtuţile corespondente.

Toţi cei care ne  imaginăm că vom deveni mari evoluați dedându-ne la o practică sau alta, fără a ameliora nimic în viaţa noastră interioară, ne înşealăm.

Entităţile superioare nu cedează acestor tentative, numai entităţile celor mai de jos niveluri, se apropie.

Dacă vrem să atragem îngerii şi arhanghelii, nu vom reuşi s-o facem decât graţie virtuţilor noastre.

Entităţile superioare nu răspund decât celor care ştiu să manifeste adevărata Lumină.

Adică: puritatea, iubirea, înţelepciunea, adevărul.

Trebuie să ştim că dacă dorim să atragem dragostea sau prietenia cuiva, toate mijloacele(bani, seducţie, violenţe, cadouri) pentru a ajunge la acestea sunt interzise,  în afară de Lumină.

Este singurul mijloc recunoscut de Cer, care este în acelaşi timp şi cel mai puternic.

Acesta este mijlocul de a „trimite” persoanelor de care dorim să ne facem iubiţi: cadourile de lumină spirituală pe care o răspândim în jurul lor.

Când dorim ca cineva să ne iubescă şi să se gândească la noi, să-i trimitem Lumină.

Sufletul său care va simţi prezenţa unei entităţi benefice vă va aprecia din ce în ce mai mult.

Doriţi ca prietenii la care mergemsă fie fericiţi să ne primească?

Atunci să nu procedăm ca toată lumea să facem vizite părinţilor sau prietenilor în momentele de iritare, de nelinişte, când sunt în întuneric.

Lumina trebuie să fie preocuparea noastră constantă.

Oriunde am fi, de îndată ce avem un moment liber, să ne gândim la Lumină.

Când ne simţim sufletul umbrit de o tristeţe, de o greutate, de o îndoială, să mergem spre Lumină să-i vorbim.

Dacă dorim să ajutăm pe cineva care se află la grea încercare, să-i trimitem prin gând raze luminoase.

Apoi să-l pătrundem cu aceste raze.

Dacă simţim o durere în corpul nostru, chemaţi Lumina Divină, să ne imaginăm că ies din degetele noastre raze de toate culorile.

Să le dirijăm spre locul dureros, după un timp vom constata o ameliorare.

Nu vom fi cu adevărat sănătoşi decât atunci când vom reuşi sa formăm în jurul nostru o aură pură si puternică. Aceatsă aură conţinând toate culorile spectrului.

Aceasta este adevărata medicină.

O aură puternică este cea mai bună protecţie, este ca o barieră care se opune curentelor nefaste şi tulburărilor de tot felul.

Înconjuraţi de o astfel de aură, omul este ca într-o fortăreaţă şi chiar atunci când toţi în jurul lui sunt agitaţi, tulburaţi, bolnavi.

Aceasta lucrează ca un scut de protecție energetic.

Omul îşi păstrează în continuare iubirea şi curajul său fiindcă se simte locuit de o prezenţă luminoasă graţie căreia îi poate ajuta pe alţii.

Să încercăm să înţelegem importanţa lucrului cu lumina şi vom avea un mijloc infailibil.

Dacă nu obţinem imediat rezultate, este pentru că am rămas prea mult timp departe de Lumină.

Există atâtea elemente opace care s-au acumulat în noi încât Lumina nu le poate încă pătrunde.

Ea întâlneşte pereţi prea groşi, trebuie s-o ajutăm să-şi croiască drum în noi purificând-o, pentru a face pereţii să devină din ce în ce mai subţiri şi transparenţi.

Rugăciunea Luminii

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, Dătătorule- de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoştinţei Tale, Carele ai umplut de lumină şi bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici şi cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinţii Tăi apostoli, ţie îţi mulţumim că prin credinţa cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină şi ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez şi am văzut slava Ta plină de har şi adevăr (Ioan 1, 14).

Concluzie

Într-un final, Lumina  Divină va izbucni şi va inunda totul.

Această lumină nu este materială, nici spirituală, ci dumnezeiască, necreată.

Ea se comunică întregului om şi îl face să trăiască în comuniune cu Sfânta Trinitate.

Iată stadiul îndumnezeirii, când Dumnezeu va fi „totul în toate” nu la nivelul esenţei, ci la acela al energiei, splendoare inefabilă a Trinității.