„Trebuie să vă mărturisesc că am tot mai des momente care deschid grila timpului; acolo unde LUMINA este mai mult decât LUMINĂ; unde vântul îți vorbește; pietrele te privesc cu compasiune; păsările îți caută aria preferată; animalele te încălzesc; corbii ți-aduc mesaje din alte lumi; apa vorbește; norii dansează; iar eu mă trezesc exclamând- LUMINA este totuși LUMINĂ!”

Tot ceea ce trebuie să fie „problemele noastre” ar trebui să fie despre: simplitate, compasiune, răbdare și iubire. Toate acestea la un loc dau unitatea existenței noastre.

[box type=”shadow” align=”aligncenter” class=”” width=””]Găsești aici și poți descărca clipul video despre Dimensiunea IV-TYMM.[/box]

Degeaba punem întrebări la care nu se poate răspunde, ori ne oprim din drum după fiecare pornire, sau trăim ca un răspuns la toate întrebările pe care nu le-a pus nimeni niciodată, dacă nu ne trezim atunci când nu ne doare nimic, dar conștientizăm că durerea este vie.

Ce folos c-am avut privilegiul trezirii profunde, însă n-am dat naștere pulsului care înalță bucuria și alină tristețea, acolo unde durerea și resemnarea se întâlnesc, dând naștere la o minune.

Minunea de a FI și a EXISTA.

Problemele Noastre – Provocate de Permanentul Război dintre Minte și Suflet

Aceste două verbe au energiile lor și orice ființă-om, întruchipează actul de a exista și de a fi; ceea ce ne diferențiază este drumul pe care alergăm spre energia devenirii. Aici intervine și  lupta dintre minte și suflet.

Suntem– atunci când mare parte din confuzia noastră ca exponenți ai unei societăți moderne, vine din încercarea de a opta pentru situația în care ne simțim foarte confortabil, în desfășurarea celei în care ne simțim.

Existăm– atunci când putem trăi în lume într-o stare de nemișcare-disponibilă, dar în mare parte lipsită de energia trăirii.

Ambele ipostaze converg spre unitatea existenței noastre și a devenirii: ființe-Dimensiunea IV-codul TYMM.

Tot mai multe persoane cu boli karmice îmi deschid ușa cabinetului de la o zi la alta. Deși mi s-a sugerat să nu mai lucrez pe astfel de bolnavi, eu am continuat totuși să o fac, acolo unde am considerat că există posibilități de ameliorare în nici un caz de o vindecare totală.

De multe ori când am întrebat ce ar trebui să fac pentru a reuși o vindecare totală în această categorie de boli, mi s-a răspuns simplu:-tu, nimic!

Pornind de la acest răspuns am ajuns la concluzia că unii dintre bolnavi au multe șanse de vindecare dacă vor reuși să-și stabilească un echilibru interior.

Vorbind cu o parte dintre ei mi-am dat seama că deși bolile de care sufereau păreau a avea proveniență karmică, nu era așa.

Analizând din nou cîmpul energetic, tot spre ceva karmic eram împinsă să diagnostichez, însă după ce am pus o serie de întrebări mi-am dat seama că nu era așa. Marele generator de boli nu era altceva sau altcineva decât bolnavul.

După ce am aflat ceea ce mă interesa am sfătuit persoana respectivă, să înceapă prin a face cel mai simplu gest ce putea duce la un echilibru interor, contactarea persoanelor apropiate care provocaseră în viața acesteia un comportament lipsit de posibilitatea iertării.

Într-o primă fază persoana a refuzat, dar mi-am dat  seama că acel refuz avea rădăcini în  minte nicidecum în zona inimii.

Sufletul ei era pregătit să ierte, și să uite toată a cea parte urâtă a vieții care o destabilizase aproape iremediabil, dar mintea încă se găsea în opoziție.

Din experiențele mele, precum și din cunoștiințele acumulate de-alungul timpului, știu sigur că în războiul –minte-suflet, acesta din urmă este mereu învingător.

De mult timp am ajuns la concluzia că problemele noastre în marea lor majoritatea sunt provocate de permanentul război dintre minte și suflet; adică ego-ul(care se identifică cu mintea și dă personalitatea) și sinele(care se identifică cu sufletul și dă compasiune, afectul).

Ori pentru a scăpa de neșansa ca organismul tău, în anumite locuri să devină teatrul de război al celor două, trebuie să impui concilierea, eliminând distrugerile(care nu ajung să fie foarte mari în astfel de cazuri) și începând procesul de reconstruire.

În cazul în care nu te implici și ajungi la sfârșitul războiului, distrugerile pot fi iremediabile, iar sufletul deși învingător, nu mai are putere să sprijine procesul de refacere. Ăsta este războiul între minte și suflet.

Ca să fii de partea sufletului trebuie să știi ce înseamnă iertarea. Rugăciunea TATĂL NOSTRU, pe care DOMNUL NOSTRU IISUS  ne-a lăsat-o ca mijloc de protecție în toate situațiile posibile, amintește de două ori despre iertare și este bine să nu uitați de încărcătura energetică a cuvintelor.

Imposibilitatea de a ierta ne caracterizează pe mulți dintre noi, iar sub pretextul –iert dar nu uit- ne determină să păstrăm în ugherele inimii, dorința de a regla ceea ce ne macină, printr-o „plată” negativă desigur, considerând că s-a produs „echilibrul” ce pune lucrurile într-o ordine.

Refuzul de a ierta te leagă de cel ce ar trebui iertat uneori pe viață, iar în toată aceea perioadă nu faci altceva decât scenarii prin care să-l pui la punct într-un fel în care mândria și orgoliul rănit să primeze.

Eliberarea de această povară, pe care în unele cazuri o putem numi chiar penitență îți poate aduce împăcarea de sine, echilibru interior cât și în viață. Aceasta eliberare este una din rezolvarea pentru problemele noastre.

Am insistat puțin asupra acestui subiect deoarece în Era de Lumină, imposibilitatea de a ierta nu trebuie să existe, ea se identifică cu vibrația tridimensională care se agață precum scaietele acolo unde poate.

Cu speranța că citind aceste rânduri mulți dintre cei care nu s-au gândit nici o clipă că ar avea ceva de iertat, vor face o analiză atentă a tuturor componentelor pe care le-au experimentat în această existență și vor reuși să se elibereze de neputința iertării.

Iertăm- vom fi iertați!

Judecăm- vom fi judecați!

Bârfim- vom fi bârfiți!

Mințim- vom fi mințiți!

Furăm- vom fi furați!

Înșelăm- vom fi înșelați!

Criticăm- vom fi criticați!

Respectăm- vom fi respectați!

Iubim- vom fi iubiți!

Dăruim- vom primi!

Ceva este cert în toate aceste exemple- tot ceea ce este pozitiv rezultă din iubire, iar iubirea este o virtute din care se nasc celelalte virtuți.

Tot ceea ce este negativ derivă din egosim și provoacă dezastre pe toate planurile și sub toate formele.

Aceia ce vor reuși să înceapă procesul de detașare față de dimensiunea III, printr-un efort susținut de eliberare și curățare de resentimente, încă mai au posibilitatea unei vederi limpezi asupra a ce este și ce va fi.

Calea ce trebuie urmată este MÂNTUITORUL nostru, ADEVĂRUL și VIAȚA!

Cunoscând toate acestea, a venit timpul să ne mișcăm. Nu putem trăi în armonie cu noi, dacă nu trăim în armonie cu CERUL.

CERUL ne-a dat de toate, iar noi LUI, nimic. Avem posibilitatea de a accesa aceste Surse Cosmice fără niciun minim de efort, doar printr-un act de voință.

Nu știm de unde venim, dar știm ce suntem și spre ce ar trebui să ne îndreptăm, iar pentru a atinge TOTUL, și mai ales pentru a rămâne în EL, trebuie să ne mișcăm. Suntem așteptați acolo, însă TOTUL nu va coborî la noi, dacă noi înșine nu tindem către EL. A tinde spre LUMINĂ nu înseamnă doar a te gândi la Ea, și nici a-i cere sau a-i cerși întotdeauna ceva.

A tinde înseamnă a te mișca, a acționa, a dori să ajungi acolo.

Din păcate, noi ne-am obișnuit să cerșim, ba mai mult decât atât, să cerem, însoțind cererea de-o plată, închipuindu-ne că vom fi purtați spre LUMINĂ de acele mâini pe care acum 2000 de ani, cuprinși de ură, le-am pironit în cuie.

Ar trebui să înțelegem că doar drumul ne este arătat și va fi arătat tuturor indolenților, însă noi trebuie să ne străduim să mergem pe acesta.

De câte ori DOMNUL IISUS ne-a spus, arătându-ne chiar ce să facem, I-am întors spatele, crezând că Legile Cosmice încălcate se numesc păcate, putând fi iertate fără dificultăți, imediat, doar însăilând un soi de rugă pentru aceasta.

Suntem obișnuiți să trăim după dorințele și poftele noastre, cerșind AJUTORUL DIVIN în acest scop, așteptându-L, îmbrăcat în forma care ne convine, adică condiționat.

Încotro am privi, vedem autosuficiență și aroganță.

A venit timpul trezirii. Noi aparținem timpului, nu timpul ne aparține nouă.

Maria C.

Resursă principală: Dimensiunea IV-TYMM-Lilia Seven